Roirea. Sistem de inmultire a familiei de albine

De obicei, separarea are loc primavara, in conditii de hrana multa. Roiul este, de fapt, un grup de albine lucratoare insotite de o matca, iar segregarea reprezinta capacitatea familiei initiale de a produce matci si albine lucratoare pentru roiul respectiv. 

Interesant este faptul ca albinele cercetase nu cauta in aceasta perioada mancare, ci un loc unde poate merge intreaga familie nou-formata, iar comunicarea locatiei se face prin aceleasi mijloace (dansurile de care aminteam mai devreme).

 

Acest fenomen este observat de apicultor prin zgomotele particulare ce le produc albinele si se observa dansurile de desprindere ale lucratoarelor, dans care este contaminant in atragerea de noi membri pentru familia ce va pleca impreuna cu matca batrana si ghidata de cercetase. Un alt indiciu de roire il confera adunarea unui ghem de albine pe peretele din fata al stupului cand nu mai au unde sa depuna nectar. 

 

Cel mai evident semn este intinderea puietului in faguri pana in partea cea mai de jos, lasand neocupati numai fagurii din marginile cuibului. Vom vedea, in momentul roirii, un spectacol greu de uitat, o formatie globulara aflata in aer, compusa dintr-o multitudine de albine in zbor, una sau mai multe matci insotite de trantori care se indreapta catre un adapost definitiv sau catre un loc propice de popas.

 

Roirea poate fi de doua feluri, artificiala sau naturala. In randurile urmatoare ne vom indrepta atentia catre roirea naturala. Prin aceasta se asigura noi familii sanatoase, stiut fiind faptul ca albinele bolnave nu pot intruni conditiile de roire.

Noul roi format va avea in componenta sa albine de toate varstele, ceea ce ii confera imediat dupa iesire si gasirea unui adapost sa indeplineasca o serie de activitati complexe cum ar fi culegerea nectarului si a polenului, construirea fagurilor si cresterea puietului. Va exista si o matca imperecheata sau una ori mai multe matci neimperecheate.

 

Intr-un timp extrem de scurt, familia nou-formata se va reface pe baza puietului, botcilor si a rezervelor de hrana. Fiind singura cale de inmultire naturala, roirea este normal sa se manifeste instinctiv, intr-o mica sau mai mare masura la toate familiile de albine.

Practic, fara acest instinct, ele vor muri, la fel ca intreaga specie. Din pacate, acest instinct este de multe ori in contradictie cu interesul economic al apicultorului, care doreste sa aiba familii puternice, cu multi membri care sa poata colecta productii cat mai mari de miere, ceara, polen, propolis etc.

 

Oricat de mare ar fi acest interes, este chiar recomandat (fiind o conditie in cadrul cursurilor de initiere a tinerilor apicultori) ca un apicultor incepator sa vada macar o data acest fenomen spectaculos al naturii. Roirea are loc, de obicei, in tara noastra in timpul lunii iunie, insa sunt situatii cand roirea are loc mult mai timpuriu, si anume in mai, sau mai tarziu in luna august.

De cele mai multe ori, dupa ce a iesit din stup, roiul are un zbor caracteristic, apoi se instaleaza pe un copac sau alt suport din imediata apropiere a stupinii. 

 

Un roi pe o creanga de copac nu este haotic, ci organizarea este foarte bine pusa la punct, albinele din exterior formand coaja, stau foarte aproape unele de celelalte, in timp ce cele din interior se pot misca mult mai usor.

Tot in centru se afla si matca. Imediat, albinele cercetase isi iau rolul in serios si pleaca in cautarea unui adapost mai sigur, cum ar fi o scorbura de copac, un horn intr-o scorbura de copac sau o stanca. La intoarcerea acestora sau in maximum doua zile, roiul se desface si se indreapta catre noua casa.

 

Sunt rare cazurile cand familia ramane in locul initial gasit dupa parasirea stupului. Aici trebuie sa intervina apicultorul, care nu trebuie sa lase familia sa plece din apropierea stupinii si sa ia masuri de recoltare cu ajutorul unui instrument numit roinita. Acesta are forma de clopot, din paie, papura sau nuiele sau poate folosi chiar ladita de transportat roiuri. In cazul in care avem de-a face cu o creanga subtire, aceasta se taie si se scutura deasupra stupului. 

Daca este mai groasa, e putin mai dificil, deoarece va trebui sa scuturam creanga cu grija pentru a reusi sa strangem cat mai multe albine. Ulterior roinita se lasa o perioada de timp pentru a se aduna cat mai multi din membrii familiei, inclusiv matca. Dupa ce s-au adunat albinele in roinita, acestea vor trebui introduse in stup.

 

Pentru asta vom astepta seara, iar lucrarea se poate face pe doua cai. Prima este destinata apicultorilor incepatori. Stupul gata pregatit are in interior 4-5 faguri. Acestase deschide, se scutura pur si simplu roiul deasupra stupului, apoi, cu ajutorul fumului, se asaza capacul.

Dupa o ora de asteptare in care albinele se linistesc, se completeaza cu restul de faguri. Daca nu este cules, se asigura hrana pentru a le oferi un inceput in forta. Astfel, fara foarte mult efort din partea apicultorului, se face sporirea numarului de albine.

 

O alta metoda, mult mai eleganta si totodata mai spectaculoasa, de introducere a roiului in stup, este cea prin care in fata cutiei gata pregatite cu fagurii inauntru se intinde o panza in asa fel incat urdinisul sa fie deschis complet.

La o distanta de maximum jumatate de metru in fata stupului se rastoarna familia din roinita. Dupa un moment de dezorientare, cand albinele zboara in toate directiile, cateva dintre ele vor fi atrase in interiorul stupului de mirosul fagurilor, iar acestea vor trimite semnale olfactive catre celelalte albine de afara care le vor urma pe acestea in interiorul stupului.

 

De curand s-a descoperit ca pe langa mesajele olfactive se trimit si semnale sonore. Acestea chiar au fost inregistrate cu ajutorul unui play-recorder amplasat in imediata apropiere a stupului unde s-a putut aduna intreaga familie.

 

In scurt timp, activitatea noii familii proaspat instalate in stup intra pe fagasul normal. Cresterea de puiet si a botcilor continua pana la capacirea acestora. Ingrijirea roiurilor aparute in perioada normala de roire este relativ simpla, deoarece acestia isi intra foarte repede in ritm ca urmare a energiei lor caracteristice.

Albinele noului stup format au acumulat in perioada post-roire o mare cantitate de hrana pe care acum o redau activitatii stupului. Dupa o zi completa de la roire se poate verifica prezenta matcii si prezenta ouatului. 

 

In cazul lipsei de hrana (daca nu este cules), i se va asigura familiei un necesar de sirop. In cel mai scurt timp trebuie obtinuti in jur de 5-6 faguri de puiet, deoarece la aproximativ trei saptamani de la instalarea noii familii va incepe o perioada de declin ca urmare a mortii unei parti din albinele batrane si neinlocuirea acestora cu albina tanara.

Nu se recomanda folosirea fagurilor deja claditi, deoarece acestia pot constitui un focar de infectie pentru familia nou-formata, care cu siguranta este sanatoasa (altfel nu ar fi capabila sa roiasca). La inceputul eclozarilor masive ale propriilor albine, familia nou-formata capata un avant de dezvoltare, iar apicultorul va trebui sa-i ofere faguri artificiali si hraniri de stimulare.

 

Roirea naturala are atat avantaje, cat si dezavantaje in ceea ce il priveste pe apicultor. Este bine, deoarece acesta isi mareste capacitatea stupinei fara prea mult efort din partea sa, iar familiile nou-formate sunt sanatoase si se vor mentine asa si anul viitor.

Dezavantajele ar fi ca va trebui sa supraveghem permanent stupina, deoarece nu vom sti cand si din ce stup va iesi roiul, iar un alt dezavantaj ar fi acela ca pot roi din familii pe care nu dorim neaparat sa le inmultim.

 

Roirea artificiala se face atunci cand apicultorul doreste marirea capacitatii fermei apicole. Sunt mai multe modalitati de roire artificiala, dar fiecare procedura va trebui respectata cu exactitate in vederea reusitei. Ele sunt: roi la pachet, roiuri pe 3-4-6 faguri, roi prin dirijarea fagurilor roirii si roi timpurii.

Ultima perioada, cea de valorificare a culesului, depinde de inflorirea principalelor plante melifere ce ofera nectar si de instinctul albinelor de a aduna provizii.