Tehnologia de productie a tomatelor in solar

 

Pregatirea terenului. Tomatele reactioneaza foarte bine atat in cazul fertilizarii directe cu gunoi de graj cat si in cazul efectului remanent al fertilizarii cu gunoi de graj, aplicat cu un an inaintea plantarii lor. Pentru evitarea excesului de azot, se fertilizeaza cu gunoi semidescompus in doze de 60 – 80 t/ha sau 10 – 12 t/ha gunoi de pasari, aplicat o data la 2 – 3 ani . Dozele de ingrasaminte chimice sunt dependente de gradul de aprovizionare a solului in elemente nutritive si de sistemul de cultura.
 

Dozele optime de fertilizare cu ingrasaminte chimice pentru toata perioada de vegetatie sunt de:

- 150 – 200 kg/ha s.a azot

- 120 – 150 kg/ha s.a fósforo

- 80 – 120 kg/ha s.a potasiu

- 15 – 20 kg/ha s.a magneziu
 

Cantitatile / ha de elemente nutritive pot fi asigurate prin aplicarea de ingrasaminte complexe de tipul 20:20:0, 16:48:0, - Cropcare – 15:5:20 sau 15:10:20  
 

La fertilizarea de baza se aplica numai 1/5 din necesarul de azot, fosfor si 1/3 din doza de potasiu, restul in cursul vegetatiei, la aparitia celui de al-IV-lea rod in cazul in care sunt lasate 8 roduri/planta.

Tomatele nu tolereaza aplicarea in anul de cultura a amendamentelor calcaroase.

 

Regula→ la stabilirea cantitatii de substanta bruta (s.b)/ha dintr-un ingrasamant complex se va se tine cont mai intai de doza de subsatanta activa (s.a)/ha fosfor care trebuie sa o administram conform tehnologiei sau a necesarului rezultat din interpretarii rezultatelor analizei chimice a solului. Urmand ca doza de azot s.a sa o suplimentam cu unul din ingrasaminte pe baza de azot (azotat de amoniu, azotat de calciu etc). 

 

Lucrarile de baza ale solului constau in nivelarea solului, aratura adanca (30 – 35 cm) executata toamna si desfundare-scarificare la 70 cm adancime daca este nevoie, umand ca in primavara sa se realizeza 1 – 2 lucrari cu grapa cu discuri si nivelarea.
 

Terenul se modeleaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 160 cm sau in biloane echidistante de 70 – 80 cm.
 

Erbicidarea culturii se realizeaza preemergent, la pregatirea patului germinativ, dupa modelarea in biloane sau in straturi a terenului, sau postemergent 
 

Pentru ambele cicluri, plantarea rasadului se realizeaza intre 20 si 25 martie in zonele mai sudice si pana pe 5 aprilie in zonele mai nordice, cand in sol se mentine constatnta timp de trei zile consecutiv temperatura de 12 – 14 0C, iar vremea este in curs de incalzire.
 

Plantarea se realizeaza manual. Distantele intre randuri fiind de 70 – 75 cm si 30 cm intre plante pe rand, pentru ciclul I si de 75 – 80 cm intre randuri si 30 - 35 cm intre plante pe rand pentru ciclul al-II-lea.

Dupa plantare, rasadul se uda local cu 0,5 – 1 l apa la temperatura de 12 - 140C, la fiecare planta.
 

Lucrarile de intretinere constau in :
 

1) Completarea golurilor la 3 – 5 zile de la platare, cu rasad din acelas hibrid.

2) Combaterea buruienilor prin 2 – 3 prasile mecanice si 3 – 4 prasile manuale; primul prasit manual se realizeaza la 10 – 12 zile de la plantare, urmand ca urmatoarele prasile sa se repete la intervale de 12 – 15 zile.

3) Irigarea; se aplica 10 – 12 udari pentru ciclul scurt si 14 – 16 udari pentru ciclul prelungit. La inceput normele de udare sunt mai mici (200 – 250 m3/ha), iar pe masura ce vremea se incalzeste si plantele se maresc, normele de udare se maresc la 350 – 400 m3/ha.

4) Combaterea bolilor si daunatorilor se realizeaza prin aplicarea corecta a tratamentelor fitosanitare conform tabelelor nr. 2 si 3.

5) Copilitul se realizeaza radica, saptamanal, cand copili au 5 cm lungime.

6) Palisarea plantelor.

7) Carnitul se face dupa 3 – 4 roduri pentru ciclul scurt (ciclul I) si dupa 7 – 8 noduri pentru ciclul al-II-lea (cicul prelungit).

8) Defolierea se face repetat, prima imediat dupa prinderea rasadului, indepartandu-se 1 – 2 frunze de la baza. La operatiune de defoliere trebuie tinut cont si de specificatiile tehnice date de detinatorul hibridului.

9) Stimularea polenizarii pentru legarea fructelor.
 

Principalele boli la tomate:
 

1) Caderea plantutelor (Pytium ultimum)

2) Alternarioza (Alternaria solani)

3) Mana tomatelor (Phytophtora infestans)

4) Fainarea tomatelor (Leveilulla taurica)

5) Patarea alba a frunzelor (Septoria lycopersici)

6) Patarea frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas campestris pv. vesicatoria)

7) Patarea cafenie (Cladosporium fulvum sau Fulvia fulva)

8) Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

9) Verticilioza sau ofilirea micotica a ardeiului si tomatelor (Verticilium dahlie)