Albina si familia de albine. Morfologia albinei

Capul are forma triunghiulara in cazul albinei lucratoare, oval-rotunjit pentru matca si aproape rotund in cazul trantorului, cu un schelet intern rezistent ce ajuta albina in cazul unor operatii dificile cum ar fi presatul polenului in celule.

 

Legatura dintre organele capului si torace se face printr-o deschidere pentagonala numita foramen, protejata de un gat membranos. Organele adapostite de cutia craniana sunt: creierul, muschii motori ai aparatului bucal, ai antenelor si glandele salivare.

 

Antenele: au rol in comunicare si suplinesc rolul de nas in cazul albinelor. Sunt formate din trei parti: scapulum (ce are rol in asigurarea echilibrului), pedicel si flagel (flagellum) ce asigura o miscare libera a antenei in orice directie.

Pe suprafata lor sunt localizate organe denumite placi sau sensile care au multiple functii, cum ar fi pipait, miros, perceperea vibratiilor, a modificarilor de temperatura, umiditate, a concentratiei de carbon s.a.m.d. Albinele pot detecta diferente in nivelul dioxidului de carbon mai mici de 1% si astfel stiu cand sa mareasca intensitatea ventilatiei in stup.

 

Ca o mica paranteza, organisme specializate ale O.N.U. au asezat albina pe locul patru intr-o clasificare a senzorilor poluarii mediului.

 

Ochii: asigura capacitatea vizuala care este realizata cu trei ochi simpli (ocelii) si doi ochi compusi. Ochii simpli ajuta albina pentru orientare in conditii de lumina scazuta, dimineata sau la asfintit si in interiorul stupului. Cei compusi sunt alcatuiti din multe parti hexagonale (3.000-4.000 la matca, 4.000-6.000 la albina lucratoare si 6.000-8.000 la trantor) care se numesc omatidii si au rol in detectarea miscarii.

 

Aparatul bucal: are functia de prehensiune (practic este echivalentul a ceea ce facem noi cu mainile), insalivare, aspirare a hranei lichide si este format din trei parti: labrum (buza superioara), doua mandibule si proboscisul (trompa). Buza superioara are rolul de a inchide orificiul bucal.

 

Mandibulele sunt lipsite de dinti, in comparatie cu viespile, si au rolul de prehensie, modelarea solzilor de ceara, roaderea capacelelor, cladirea fagurilor, curatirea stupului si, de asemenea, ajuta la scuturarea polenului de pe anterele florilor sau la desprinderea de pe muguri a propolisului.

 

Cu trompa, albinele recolteaza hrana lichida sau este folosita in schimburile de hrana intre lucratoare, intre lucratoare si matca, intre lucratoare si trantori.

O albina lucratoare este cu atat mai buna cu cat lungimea trompei este mai mare, crescand astfel capacitatea albinei de a culege nectarul, fiind un indice important in caracterizarea unor rase sau varietati de albine. In functie de rasa, lungimea trompei albinelor, atunci cand este intinsa, variaza intre 5,3 si 7,2 mm.

 

Toracele este alcatuit din trei segmente chitinoase: protorax, mezotorax si metatorax. Pe fiecare dintre cele trei segmente, lateroventral, se gaseste cate o pereche de picioare, iar superolateral, pe mezotorax si metatorax cate o pereche de aripi. De asemenea, pe torace se gasesc trei perechi de stigme care servesc la respiratie.

 

Picioarele servesc atat pentru locomotie, cat si pentru recoltarea polenului. Fiecare picior este compus din cinci segmente: coxa, trocanterul, femurul, tibia si tarsul. Coxa ajuta la miscarea inainte si inapoi a piciorului. Tarsul este ultimul segment, prevazut cu doua gheare si o ventuza, ce ajuta la deplasarea pe suprafete verticale sau orizontale, rugoase sau netede sau la agatarea de alte albine.

 

Ghearele sunt folosite si pentru manipularea cerii in constructia celulelor. Cu ajutorul primei perechi de picioare, albinele isi curata antenele printr-un dispozitiv alcatuit dintr-o excavatie in forma de semiluna prevazuta cu peri foarte desi. Antena se introduce in acest spatiu pentru curatare de polen si alte substante straine care ar putea afecta capacitatile senzoriale ale acestora. 

 

Picioarele mijlocii ajuta la transferul materialelor de pe picioarele anterioare catre cele posterioare si au un pinten ce serveste la descarcatul polenului in celule.

Ultima pereche de picioare, datorita fizionomiei, este adaptata la recoltatul si transportul polenului si propolisului, avand excavatii in partea externa a tibiilor, numite corbicule sau panerase. Iarasi, ca si in cazul trompei, privita ca indice de selectie, lungimea primului segment al tarsului picioarelor din spate este luat in considerare in lucrarile de selectie pentru determinarea rasei de albine.

 

Aripile sunt in numar de doua perechi si servesc bineinteles la zbor, dar si la asigurarea ventilatiei stupului. Datorita sistemului muscular foarte bine dezvoltat, numarul batailor din aripi pe secunda este foarte mare – 200 de batai/secunda.

Viteza medie de zbor ajunge la 24 km/h. O lucratoare cu o incarcatura plina de nectar ajunge la o viteza de 6,5 m/s, in timp ce una fara incarcatura zboara cu 7,5 m/s.

 

Daca este ajutata de vant, o albina ajunge si la viteze de peste 60 km/h. Viteza de zbor si distanta depind de energia acumulata prin consumul de nectar. Inainte de fiecare zbor, albina isi umple stomacul cu miere, pe care o consuma treptat. Consumul mediu este de 1,5 mg/minut. In general, raza de zbor are o lungime de 1,5 km, insa in cazuri de necesitate ajunge si la distante de 10-12 km.

 

Abdomenul este alcatuit din sase inele in cazul albinei lucratoare si al matcii si sapte inele la trantor. Pe langa aceste inele vizibile exista un al saptelea in interiorul ultimului inel si are rolul de a sustine aparatul vulnerant (acul).