6 miniştri ai agriculturii, dacă nu 7, în ultimii ani, la MADR

Orice evaluare a stării de lucru în agricultura românească are ca punct de plecare absenţa unei strategii naţionale coerente, care să garanteze securitatea şi stabilitatea alimentară, datorată şi numărului mare de miniştri desemnaţi în ultimii 6 ani la MADR: 6 la număr, dacă nu 7, incluzând şi interimatul prelungit al lui Radu Berceanu din toamna trecută. Dacă mai menţionăm că nici miniştrii care au trecut în intervalul menţionat prin minister nu au avut, cu excepţia lui Decebal Traian Remeş şi Ioan Sârbu, viziuni şi proiecte clare, este evident că ne aflăm... unde ne este locul.
Pe ultimul, la nivelul Uniunii Europene, în privinţa randamentelor la unitatea de suprafaţă. În absenţa oricărei îngrijorări, dar şi preocupări ale Guvernului actual faţă de starea de lucruri, în condiţiile în care o mare suprafaţă din N-V ţării a fost calamitată de inundaţii, producătorii agricoli se văd în situaţia de a sta cu mâna întinsă doar la subvenţia pe suprafaţă, care se ridică la 81 euro pe hectar, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Deşi nici în această privinţă nu avem deplină rigoare, din moment ce 5.600 de mici producători riscă să piardă sprijinul pe suprafaţă din cauza „supradeclarărilor” în care se află perimetrele deţinute, nu mai puţin de 1.347 blocuri fuzice (suprafeţe de teren delimitate de graniţe naturale).

Deşi metodologia prin care se raportează la DADR şi APIA suprafeţele de teren agricol cultivate este consacrată, nu se cunoaşte cu exactitate, chiar la nivelul Doljului, adevărata structură a culturilor. Şi, în context, nici producţiile obţinute. Aproximându-se totul, ceea ce este nepermis la nivelul UE, şi statisticile sunt incerte. Cu exactitate, nu se cunoaşte producţia de rapiţă, orz, secară, grâu, la nivelul judeţului, şi nu se va cunoaşte nici cea de floarea-soarelui, porumb, cartof ş.a.m.d. Această ambiguitate durează de mai mulţi ani şi până acum piciorul în prag nu s-a pus. Am avut un an agricol generos, este părerea specialiştilor în domeniu. Regimul precipitaţiilor i-a scutit pe producătorii agricoli de cheltuielile cu irigatul. Deşi, cei care au fost nevoiţi să apeleze, în calitatea lor de membri AUAI, s-au resemnat când au aflat tarifele greu suportabile. În Dolj, din aproximativ 140.000 ha, amenajate pentru irigat, ceea ce reprezintă circa 50% din suprafaţa existentă în 1989, „apă la comandă” s-a administrat pe o suprafaţă infimă în zona Dăbuleni-Călăraşi. În bugetul agriculturii pentru 2010, Guvernul nu a acordat vreo sumă pentru subvenţionarea irigaţiilor. Viramentul sumelor din penalităţi la energia electrică pentru irigaţii ale anului 2009 către organizaţiile utilizatorilor de apă şi Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare nu s-a făcut nici până astăzi, deşi MADR a avut o înţelegere cu liga Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România să facă plăţile până pe 26 februarie 2010. Nu demult, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli, Viorel Matei, a criticat dur activitatea ministerului de resort, afirmând că agricultorii se pot lipsi de sprijinul ministerului, dar ministerul nu poate face acelaşi lucru.

Citeşte mai mult în Cuvântul Libertăţii