Îmburuienarea în plantaţiile de căpşun. Combaterea buruienilor, ce erbicide se folosesc la căpşuni

Datorită taliei mici a căpşunului, culturile de capsun sunt uşor invadate de buruieni, pagubele provocate de acestea fiind semnificative. Prezenţa buruienilor în culturile de căpşun duce la diminuarea substanţială a producţiei. Buruienile instalate în interiorul tufelor, la culturile multianuale, influenţează negativ durata plantaţiilor prin debilitarea plantelor sau chiar înăbuşirea acestora, consumul de apă şi substanţe nutritive din zona de răspândire a rădăcinilor, sunt gazde pentru unele boli şi dăunători.

• Citeşte şi: Mulcirea în cultura căpşunului, mijloc ecologic de combatere a buruienilor

În interiorul tufelor se menţine un mediu umed o perioada mai lungă de timp, atât în urma ploilor cât şi dimineaţa când roua se menţine mai mult timp, acesta fiind favorabil apariţiei şi dezvoltării putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea). Datorită umbririi provocate de buruieni, este influenţată negativ şi coacerea fructelor. Tehnologia pregătirii terenului şi înfiinţării culturii, având ca verigă de bază fertilizarea organică, favorizează creşterea rezervei de seminţe de buruieni, predominând, în multe zone speciile monocotiledonate (Echinocloua crus-galli, Setari glauca, Digitaria sanguinalis). Dintre monocotiledonatele perene, pirul târâtor (Agropyron repens), provoacă pagube mari în zonele unde se instalează. Dintre speciile dicotiledonate se întâlnesc mult următoarele: Chenopodium album (loboda), Matricaria spp. (muşeţelul), Sinapis arvensis (muştar sălbatic), Stelaria media (răcoină), Convolvulus arvensis (volbura), Cirsium arvense (pălămida) şi altele. Densitatea maximă a buruienilor în culturile de căpşun, se realizează în mai-iunie, când căpşunul pe rod este în fenofaza formării şi coacerii fructelor, de aceea lucrările manuale şi mecanice pentru combaterea lor ar duce la deprecierea cantitativă şi calitativă a fructelor. Combaterea buruienilor pe cale mecanică şi manuală după recoltarea fructelor şi cosirea foliajului, lucrare ce se practică în culturile multianuale, este de asemenea dificilă, deoarece viteza de creştere a buruienilor este mare, tufele fiind repede înăbuşite de acestea. De aceea, lupta împotriva buruienilor în cǎpşunǎrii trebuie dusă permanent şi cu toate mijloacele: mecanice, manuale şi chimice pentru a obţine producţii mari şi de calitate foarte bună. Combaterea chimică este o metodă modernă care se extinde continuu fiind eficientă tehnic şi economic. Pentru a împiedica îmburuienarea culturilor de căpşuni imediat după plantare, pentru a menţine cultura curată pe toată durata de exploatare, pentru a distruge un spectru cât mai larg de buruieni prin lucrări cât de puţine, este necesară întocmirea unui plan de erbicidare şi combatere mecanică a buruienilor încă de la întocmirea proiectului de înfiinţare a culturii. Acest plan este necesar şi datoritǎ faptului că fiecare erbicid are un anumit spectru de acţiune, uneori restrâns, fiind necesară utilizarea mai multor erbicide şi în perioade diferite ale anului, pentru ca această lucrare să fie eficientă. Din astfel de motive, combaterea buruienilor într-o căpşunărie trebuie să înceapă de la pregătirea terenului pentru înfiinţarea culturii. Fermierul trebuie să cunoască din timp speciile de buruieni care infestează parcela ce trebuie erbicidată, pentru a se evita ineficienţa tratamentelor cu erbicide necorespunzătoare spectrului de buruieni existent. Astfel, după aproximativ trei săptămâni de la efectuarea arăturii şi discuirea acesteia, când buruienile care au răsărit şi au 10-15 cm înălţime, terenul se erbicidează cu un erbicid total (de exemplu Roundup 3-4 l/ha). Această lucrare trebuie făcută pe timp fără precipitaţii. Dacă în intervalul de 6-12 ore plouă, lucrarea se va repeta. După 7-10 zile terenul se mărunţeşte din nou şi se poate planta. Erbicidele preemergente se aplică înainte de plantarea stolonilor cele care trebuie încorporate sau imediat după plantare cele care formează o peliculă la suprafaţa solului (aproximativ 5 cm adâncime). Această peliculă nu trebuie spartă prin lucrări ale solului. Aplicarea erbicidelor preemergente se face pe sol lucrat, mărunţit, curat de buruieni. Terenul trebuie să fie nivelat, pentru a nu se forma stagnări de apă şi acumulări de erbicid în cantităţi mari, deoarece se pot produce efecte toxice asupra plantelor de căpşun, vizibile prin fenomene de clorozare. Pentru a asigura combaterea unui spectru cât mai larg printr-o singură trecere se pot administra erbicide în amestec. În timpul vegetaţiei se face erbicidarea postemergentă pentru combaterea buruienilor răsărite. Dacă în timpul vegetaţiei apar buruieni care nu au fost distruse de erbicidele aplicate, acestea se vor plivi manual.