Aşa nu se mai poate!, strigă în cor agricultorii olteni

500 de oameni? Nici vorbă. Sunt cel mult 150, strânşi ciorchine de-a lungul gardului improvizat ce desparte grupul de vorbitori de pe scările prefecturii de mulţime. Să vină prefectul! Buimăcite precum vacile scăpate pe strada mare, printre maşini, în lipsa ogoarelor pe care zburdă de când se ştiu, tractoarele care i-au adus pe fermieri la Slatina, la protestul „Aşa nu se mai poate!“, dormitează alene, încolonate strâns pe o bandă a cochetei străzi, cu gazon şi stropitoare, din faţa instituţiei.
Sloganuri

„SUBVENŢII NU, TAXE DA!“. E zgomot. Şi la microfon, unde cineva strigă că „I-am votat, iar ei îşi bat joc“, şi în mulţime, care acompaniază într-un ton grav, iar uneori ridicol. Să vină prefectuuu’! Aiurea. Vezi să nu! Geamurile instituţiei sunt închise, iar uşa e păzită. O delegaţie a sindicaliştilor va urca, mai târziu, la discuţii cu conducerea instituţiei.

Tăticu’, acum hai s-o luăm şi puţin altfel. Cu ce drept vii matale, de acolo, din curtea cu pridvor, fântână şi dragoste pentru pământ, la nici un an de-atunci, să-i spui Slatinei, şi ţării întregi, că în decembrie trecut ai pus ştampila în căsuţa greşită? Erai beat, cumva, în duminica aia când te-ai dus la şcoală cu cămaşa şi izmenele de duminică, spălate şi apretate, pe matale? Răvăceai vinul? Trăgeai ţuica? Ori oi fi crezut, te pomeneşti, cretinităţile alea cu mogulii, comunismul şi pixelul albastru. Oricum ar fi, e rău. Macheala şi prostia se plătesc, nene. Scump. Aşa e de când lumea. Şi vrei să ştii ceva? Tălică eşti la fel de vinovat ca şi cei pe care-i înjuri acuma de faci spume în colţul gurii pentru ce ţi şi, în mod tragic, ni se întâmplă nouă, tuturor. Şi din cauza lu’ matale mor copiii în spitale, se sinucid românii şi ne tratează străinii ca pe nişte gunoaie. În ochii oamenilor de astăzi, care au datoria primordială de a fi deştepţi, şi poate şi ai lui Dumnezeu, prostia a devenit mai imorală decât crima. Te vaiţi acum că banul public pe care ţi l-a promis atunci Băsescu printre ocheade, pe principiul „prosteşte-i pe proşti“, ajunge, cum spunea unul dintre voi, în poşeta - eufemism, exprimarea era alta - lui Udrea? Că nu mai ai cu ce să-ţi creşti vaca şi oaia?

Citeste mai mult in Gazeta de Sud