Bolile vitei de vie: MANA la vita de vie

MANA LA VITA DE VIE, manarea vitei de vie, tratamente pentru mana la vita de vie, combaterea manei la vita de vie, stropiti pentru mana la vita de vie

Mana la vita de vie este produsa de ciuperca Plasmopara viticola. Ea ataca toate organele verzi ale plantei: frunze, lastari, inflorescente, boabe, circei si chiar muguri. Frunzele sint atacate din primele varste, maximum de sensibilitate prezentand cand ating suprafata de cea 20 cm patrati. Pe masura ce frunzele cresc si tesuturile imbatranesc, ele devin mai rezistente si infectiile cu mana se produc mai greu.
Pe frunze aspectul atacului este diferit, in functie de stadiul de dezvoltare a bolii. Ciuperca patrunde in tesuturile frunIzei, pe fata inferioara a frunzelor, sau prin rani. In dreptul punctelor unde s-a produs infectia, dupa citeva zile, pe fata superioara a frunzei apar pete galbui, mai lucioase decit restul frunzei, asemanatoare cu petele de untdelemn, numite din aceasta cauza "pete untdelemnii".

Dupa 1-2 zile, in functie de temperatura si umiditatea atmosferica, pe partea inferioara a frunzelor, in dreptul petelor untdelemnii apare un puf albicios, reprezentind fructificatiile ciupercii. Pe masura ce boala avanseaza, tesuturile din centrul petelor se brunifica si se usuca. Aceasta este faza de "arsuri pe frunze". Toamna (septembrie - octombrie), pe frunzele mature, in tesuturile infectate, apar numeroase pete mici, colturoase, brune, dand frunzei un aspect mozaicat. In aceste pete iau nastere sporii de iarna (oosporii), forma sub care ciuperca rezista peste iarna in frunzele cazute.

Cea mai pagubitoare forma de atac se manifesta pe inflorescente, care pot fi total distruse. Boabele sint atacate de la formarea lor pina la intrarea in parga.

Masuri de prevenire si combatere. Pentru prevenirea si combaterea manei la vita de vie se recomanda aplicarea unui complex de masuri culturale si tratamente chimice.

Masurile culturale se refera la: evitarea efectuarii de plantatii insuficient aerisite, legarea corecta a lastarilor, aplicarea echilibrata a ingrasamintelor, cu evitarea excesului de azot, executarea la timp a prasilelor, evitarea stagnarii apei in plantatii etc.

Tratamentele chimice au un rol preventiv, aplicandu-se prin stropiri in timpul incubatiei ciupercii. Pe vara se executa 4-8 si chiar 10 stropiri la avertizare, in functie de conditiile de mediu, mai numeroase in verile cu precipitatii multe. Deosebit de importante sunt tratamentele aplicate inainte de inflorit si imediat dupa legarea boabelor.
In prima parte a perioadei de vegetatie stropirile se fac cu produse acuprice si sistemice ca: Dithane M-45 (0,2%), Orto-phalthan 50 WP (0,2%), Captadin 50 PU (0,2%), Zineb S-80 (0,3-0,4%), Ridomil 48 WP (0,2%) etc.
Ultimele 2-3 stropiri se fac cu zeama bordeleza (0,75-1,00%) sau cu oxiclorura de cupru (Turdacupral - 0,4-0,5%). Pentru a spori remanenta solutiei pe plantele tratate se adauga un adeziv (Aracet - 0,2%).