Ce este observatorul bioeconomic al Comisiei Europene si ce isi propune el

Observatorul va colecta date pentru a urmari evolutia pietelor, pentru a inventaria politicile UE, nationale si regionale in materie de bioeconomie, capacitatile de cercetare si inovare, precum si magnitudinea investitiilor publice si private in domeniu. Observatorul va fi coordonat de Centrul Comun de Cercetare, serviciul stiintific intern al Comisiei.

"A trecut un an de cand am lansat strategia noastra privind bioeconomia. Observam in prezent ca statele membre profita de ocazia oferita de tranzitia catre o economie post-petrol bazata pe utilizarea inteligenta a resurselor terestre si marine. Actiunea lor este esentiala, deoarece va fi benefica pentru mediul in care traim, pentru securitatea noastra alimentara si energetica, precum si pentru competitivitatea Europei in viitor. Acest observator va contribui la continuarea cu aceeasi intensitate a actiunilor in acest domeniu", precizeaza comisarul european pentru cercetare si inovare.

Observatorul, care este un proiect cu durata de trei ani, va debuta in martie 2013, avand scopul de a pune datele pe care le va colecta la dispozi?ia publicului, prin intermediul unui portal internet, in 2014. in acest mod, observatorul va sprijini strategiile nationale si regionale in materie de bioeconomie, care in prezent sunt elaborate de catre statele membre ale UE.

Pe langa punerea la dispozitie a datelor referitoare la dimensiunea bioeconomiei si la sectoarele care o compun, observatorul ar trebui sa urmareasca o serie de indicatori de performanta, incluzand indicatori economici, indicatori privind ocuparea fortei de munca, inovarea, productivitatea, bunastarea sociala si calitatea mediului. El va include, de asemenea, un "observator tehnologic" si un "observator al politicilor", pentru a urmari evolutia stiintei si tehnologiei, precum si a politicilor in materie de bioeconomie.

Bioeconomia din Europa valoreaza deja aproximativ 2 000 de miliarde de euro si implica 22 de milioane de locuri de munca. Comisia are in vedere un nou parteneriat public-privat in materie de bioindustrii, pentru a accelera dezvoltarea sectorului. O decizie este preconizata pentru iunie 2013.

Bioeconomia si agricultura durabila

Termenul "bioeconomie" inseamna o economie bazata pe o utilizare inteligenta a resurselor terestre si maritime, biologice si regenerabile, ca materii prime pentru alimente si furaje, precum si in productia industriala si energetica. De asemenea, el include si utilizarea biodeseurilor si a proceselor ecologice pentru industrii sustenabile.

Strategia UE in materie de bioeconomie, adoptata la data de 13 februarie 2012, are trei piloni principali:

Investitiile in cercetare, in inovare si in competente pentru bioeconomie. Acestea ar trebui sa includa fonduri UE, finantare nationala, investitii private si sporirea sinergiilor cu alte initiative politice.

Dezvoltarea pietelor si a competitivitatii in sectoarele bioeconomiei, printr-o intensificare sustenabila a productiei primare, prin conversia fluxurilor de deseuri in produse cu valoare adaugata, precum si prin mecanisme de invatare reciproca pentru cresterea productiei si a utilizarii eficiente a resurselor. Ca exemplu, eliminarea deseurilor alimentare il costa pe contribuabilul european intre 55 si 90 EUR per tona si produce 170 de milioane de tone de CO. Aceste deseuri ar putea fi transformate in bioenergie sau in alte produse ecologice, generand locuri de munca si crestere economica.

Intensificarea coordonarii politicilor si cresterea implicarii partilor interesate, prin crearea unui grup pentru bioeconomie, a unui observator bioeconomic si prin organizarea in mod regulat a unor conferinte ale partilor interesate.

Strategia cauta sinergii si complementaritati cu alte domenii de politica, instrumente si surse de finantare avand aceleasi obiective, pe care le abordeaza in mod similar, precum fondurile de coeziune, politica agricola comuna (PAC), politica comuna in domeniul pescuitului (PCP), politica maritima integrata (PMI) si politicile in domeniul mediului, in domeniul industrial, al ocuparii fortei de munca, al energiei si al sanatatii.