Craiovenii cumpără între 500-1.000 de covrigi pe zi, chiar pe timp de criză

Ziua de muncă a unui covrigar începe la ora 6.00 dimineaţa. „Venim cu zâmbetul pe buze, pentru că ăsta este principalul secret al vânzării: să-i întâmpini pe oameni cu bunădispoziţie, să nu fii morocănos. Dacă mai eşti şi tu, ca patiser, bosumflat, nu mai faci treabă! Toţi angajaţii trebuie să îşi lase supărările acasă, aici trebuie să uităm de toate, dacă vrem să avem clienţi”, spune Dan Troacă, managerul echipei de patiseri de la „Covrigul de aur” din Craiova.
Veteranul covrigarilor, Ştefan Eugen, vine din Brabova şi de 26 de ani este patiser. A făcut un stagiu în covrigărie timp de câteva luni. Acum are 53 de ani. De la 17 ani a ştiut ce înseamnă migala în preparatul covrigilor. „Punem făină, zahăr, sare, după care se amestecă bine. Apoi o luăm şi o cântărim. 240 de grame de aluat la 38 de covrigi”, povesteşte Ştefan. Etapa a doua este mai minuţioasă, pentu că se taie în fâşii lungi, se rulează fiecare covrig. „Apoi se iau covrigii şi se aruncă în apa cu zahăr ars. Îi punem pe un fel de grătar, să se scurgă zeama după ei, îi dăm prin sare şi mac, iar apoi îi aşezăm pe blăniţe. Câte 18 covrigi pe fiecare blană. Jumătate îi sărăm, jumate îi lăsăm aşa”, continuă Ştefan.

Cit