Cresterea gainilor pentru oua. Factori ce influenteaza productia de oua.

Factori ce influenteaza productia de oua. Gaini pentru oua, cresterea gainilor, ferme de gaini ouatoare.

Oul de gaina este pentru om unul dintre cele mai pretentioase alimente, datorita valorii nutritive ridicate. Dintre toate alimentele, numai ouale si laptele sunt considerate alimente complete deoarece contin in proportii necesare toti principii nutritivi (glucide, lipide, proteine, saruri minerale, apa).

Factorii care influenteaza productia de oua

Specia: volumul productiei de oua este diferit la fiecare specie de pasari. Astfel, la gaini, productia de oua este mare, ajungand la unii hibirizi industriali pana la 250-270 bucati oua, in 13-14 luni de exploatare. La curci, productia de oua dintr-o perioada de ouat este in medie de 80-90 oua. La rate, productia de oua este foarte variata, la unele rase fiind foarte mare, ceea ce duce la o productie mare apropiata de a gainilor (180-220) oua. La gaste, perioada de ouat este scurta si productia variaza intre 20-80 oua.

Rasa: determina variatii ale productiei de oua in cadrul aceleiasi specii in limite foarte largi. Astfel, la gaini productia de oua variaza in functie de rasa de la 120 oua la rasele grele, pana la 225-260 oua pe an la rasele specializate pentru productia de oua. La rate, de asemenea, productia de oua este foarte mult influentata de rasa. La curci si gaste, productia de oua este mai putin diferentiata de rase, aceste specii fiind selectionate si crescute mai mult in directia productiei de carne.

Individul: din analiza individuala a productiei de oua se desprinde faptul ca, in cadrul unui lot de pasari, se disting indivizi cu productii scazute, medii sau ridicate. In special la gaini si rate, deseori se intalnesc indivizi care au o productie de oua cu mult peste media celorlalti. La rasele neameliorate, variabilitatea productiei de oua de la individ este foarte mare, lucru care influenteaza negativ productia.

Varsta: influenteaza foarte mult productia de oua. Astfel, la gaini, productia maxima de oua se obtine de obicei in primul an de ouat. La curci, cea mai mare productie de oua se obtine in primul an de ouat. In al doilea an, productia scade treptat. La rate, productia de oua creste in al doilea an si dupa aceasta varsta scade. La gaste, productia de oua creste de obicei pana in al treilea an, dupa care incepe sa scada.

Precocitatea ouatului: prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuala intelegem periaoda de timp scursa de la scloziune pana la producerea primului ou. Cu cat puicutele de inlocuire din rasele usoare incep sa oua mai devreme, dar nu inainte de varsta de 12-13 saptamani, cu atat productia de oua va fi mai mare. La gaste, ouatul incepe dua varsta de 8-10 luni, iar la curci dupa varsta de 7-10 luni, in functie de rasa.

Instinctul de clocit: la pasarile cu instinct de clocit dezvoltat, productia de oua inceteaza in perioada clocitului, iar dupa desclocire ouatul incepe cu o intarziere care variaza intre 1-20 zile. La rasele de gaini usoare, specializate pe productia de oua, instinctul de clocit este foarte redus sau chiar a disparut, pe cand la rasele de haini mixte sau grele, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate. La curci si la gaste, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate. Ratele in general nu cad closti.

Naparlirea: acest produs fiziologic este insotit de scaderea sau chiar intreruperea productiei de oua. Gainile prezinta o mare variabilitate in ceea ce priveste timpul cand incep sa naparleasca si perioada cat dureaza acest proces. Astfel, gainile slab ouatoare incep naparlirea mai devreme fenomen ce dureaza 5-6 luni. Gainile bune ouatoare incep sa nasparleasca mai tarziu si procesele dureaza 3-4 luni, iar gainile foarte bune ouatoare incep naparlirea prin noiembrie si dureaza 6-8 saptamani. Indiferent cand incep naparlirea, se termina de obicei in ianuarie - februarie.

Alimentatia pasarilor este factorul de mediu principal si chiar determinant in realizarea unei productii de oua corespunzatoare potentialului productiv al fiecarei specii si rase. Cercetarile efectuate au stabilit pe fiecare specie si categorie in parte cerintele in substane nutritive, fapt care a dus la realizarea unor retete furajere adecvate. S-a observat ca respectarea acestor retete furajere asigura o productie superioaara de oua, iar nerespectarea lor duce la scaderea substantiala a productiei. De asemenea este stabilit ca prin neasigurarea unui front de furaje corespunzator, productia de oua scade cu 10-12%, iar lipsa de apa poate duce chiar la incetarea ouatului.