Cultivarea orzului (Hordeum vulgare)

Dintre cerealele păioase, orzul are cea mai mare vechime în cultură având numeroase întrebuinţări: în industria alimentară constituie materia primă pentru fabricarea berii, a alcoolului, glucozei şi dextrinei; în furajarea animalelor se foloseşte sub formă de boabe (concentrate), furaj verde, fân, şi nutreţuri grosiere; în amestec cu mazărea şi măzărichea formează borceagurile, ce constituie un furaj foarte bun mai ales în hrana vacilor cu lapte; în regiunile colinare, orzul poate fi cultivat ca plantă protectoare pentu trifoiul roşu.
ZONELE DE CULTURĂ A ORZULUI
Orzul de toamnă se cultivă în zonele de stepă şi silvostepă, cele mai mari zone de cultură fiind: Câmpia de Vest, sudul Olteniei şi Munteniei, Câmpia Bărăganului, Silvostepa Moldovei şi Transilvaniei. Aria de cultură este limitată de rezistenţa la ger a orzului. Judeţul Satu Mre este inclus în zona favorabilă de cultură.

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A ORZULUI
Cele mai bune premergătoare pentru orzul de toamnă sunt leguminoasele anuale şi perene, rapiţa de toamnă, cartoful timpuriu, urmând floarea soarelui, soia şi cartoful. Sunt contraindicate culturile recoltate târziu şi monocultura.

Lucrările solului se diferenţiază în funcţie de planta premergătoare astfel:

- după premergătoare timpurii, solul se lucrează cu grapa cu discuri şi se efectuează arătura mai târziu, iar pregătirea patului germinativ se va face în aşa fel încât să se realizeze o suprafaţă nivelată şi curate de buruieni cu un strat de sol bine măruntit;

- după premergătoare care eliberează terenul târziu arătura se execută imediat la adâncimea de 15-20 de cm, iar pregătirea patului germinativ se face cu grapa cu discuri astfel încât să se realizeze o mărunţire a bulgărilor, nivelarea şi afânarea solului pe adâncimea de 5-6 cm.

Fertilizarea se va face pe baza cartării agrochimice şi în funcţie de planta premergătoare, fertilizarea anterioară şi producţia prevăzută a se obţine.

Fertilizarea organică, se recomandă la cultura premergătoare, orzul valorificând mai bine efectul remanent al gunoiului.

Fertilizarea cu fosfor se face prin împrăţtiere la suprafaţa solului şi se încorporează odată cu arătura în doză de 60-100 kg la ha.

Fertilizarea cu potasiu se face tot odată cu arătura în doză de 40-60 kg la ha.

Fertilizarea cu azot se face fracţionat în doua etape: jumătate din doză toamna şi jumătate primăvara, în perioada de alungire a paiului, la formarea celui de-al doilea internod.

Aplicarea îngrăşămintelor foliare se face prin 1-2 tratamente la începutul înfrăţirii- începutul împăierii, iar al doilea tratament la începutul inspicării.

Semănatul orzului se face astfel încât de la data semănatului şi până la venirea îngheţului suma gradelor de temperatură să fie 500-600 grade Celsius. În aceste condiţii perioada optimă pentru semănat este între 20 septembrie şi 5 octombrie.

Densitatea la semănat este cuprinsă între 400-500 boabe germinabile/m, distanţa între rânduri este de 12,5 cm, adâncimea de semănat 3-4 cm.

Combaterea buruienilor se realizează prin cultivarea în asolament, prin lucrări corecte ale solului, prin semănat în epoca optimă şi utilizarea erbicidelor.

Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor se va face prin tratarea seminţei cu Prelude SP 2 kg/t, Vitavax 2 kg/t sau tratarea seminţelor cu un insecticid: Protilin AL 81 PTS 3 kg/t, Vitalin 85 PTS 3 kg/t, iar împotriva patogenilor şi dăunătorilor de sol se poate folosi Lindan în suspensie concentrate.

Recoltarea trebuie să asigure reducerea la minim a pierderilor prin treierat incomplet sau prin scuturare, durata maximă fiind de 4-6 zile.

Orzul pentru boabe se recoltează în faza de coacere deplină, când umiditatea bobului este de 14-15 %.

Autor: ing. Daniela Criste