Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Cultura piersicului
Sub raportul valorii economice, piersicul deţine pe plan mondial locul al doilea (după măr) între speciile pomicole cu frunze căzătoare. Având vigoare redusă, el se pretează foarte bine pentru sistemele moderne de cultură (intensiv, superintensiv). În ceea ce priveşte rentabilitatea, cultura piersicului ocupă unul din primele locuri în pomicultură. Piersicile conţin 5-13% zaharuri, 0,3-1,4% acizi, 0,2-0,7% substanţe pectice, 3-21 mg% vitamina C, 0,6-1 mg% vitamina A, vitaminele B1 şi B2, precum şi săruri minerale (de Fe, Ca, I ş.a.). Din ele se prepară compoturi, dulceţuri, gemuri, sucuri şi alte produse alimentare.;
Origine şi aria de răspândire a piersicului.
Piersicul este originar din China. În prezent, el se cultivă în toate continentele, între 50 grade latitudine nordică şi 35-49 grade latitudine sudică, însoţind aproape pretutindeni cultura viţei de vie.
În ţara noastră, se cultivă peste 5,9 milioane piersici, suprafaţa plantaţiilor în masiv fiind de circa 11.000 ha. În perioada 1976-1980 producţia medie anuală de piersici a ţării noastre a fost de circa 54.000 t, cu un maxim de 73.200 t în anul 1978. Pe primul loc în producţia noastră de piersici se situează judeţul Constanţa, urmat de judeţele Bihor, Dolj, Timiş, de zona Municipiului Bucureşti, de judeţul Satu-Mare etc. Cultura piersicului este practic absentă în partea de est şi nord-est a Transilvaniei şi în nordul Moldovei, unde clima este prea rece pentru această specie.
Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Propriul meu plan de afaceri
Stick-ul "Propriul meu plan de afaceri" Ai planuri de afaceri standard Esti o persoana dinamica Profita de Stick-ul "Propriul meu plan de afaceri" Ai 7 modele practice de planuri de afacere cu care obtii mai usor finantari si chiar fonduri europene la mai putin de 100 de lei Stick-ul "Propriul meu plan de...
Oferta Speciala
valabila 48h
valabila 48h
Sortimentul de soiuri
În ţara noastră, ca de altfel şi pe plan mondial, se cultivă trei grupe de soiuri de piersic:
a) soiuri de piersic propriu-zise, utilizate în principal pentru consum în stare proaspătă;
b) soiuri de pavii pentru industrializare (compoturi);
c) soiuri de nectarine (piersici cu pieliţa golaşă).
Cele mai răspândite sunt soiurile propriu-zise de piersic, dar se constată o tendinţă pentru extinderea paviilor şi nectarinelor, în vederea diversificării sortimentului.
Specificul înfiinţării plantaţiilor
Tipuri de plantaţii. Cultura piersicului se promovează cu precădere în ferme pomicole specializate, de tip industrial, cu suprafeţe de 150-200 ha. În anumite situaţii se recurge şi la plantarea piersicului pe suprafeţe mai mici (dar nu sub 50-60 ha), în ferme mixte, care include 2-3 specii pomicole (piersic şi cais; piersic, cireş şi vişin; piersic şi migdal); în toate aceste cazuri, cultura piersicului trebuie să fie preponderentă, datorită rentabilităţii ei.
Se mai practică, dar pe suprafeţe restrânse, şi cultura asociată a piersicului cu alte specii pomicole (nuc, cireş, migdal), cu scopul de a utiliza mai economic terenul în primii 8-10 ani de la înfiinţarea plantaţiei şi de a recupera investiţiile într-un termen mai scurt.
Specificul întreţinerii plantaţiilor Întreţinerea şi lucrarea solului. În plantaţiile de piersic (tinere şi pe rod) cele mai bune rezultate le dă ogorul lucrat, care poate fi întreţinut şi pe cale chimică, cu Simazin 50%, în doză de 5-6 kg substanţă brută la ha, Gramoxone, 3-5 l la ha în 400-500 l apă (postemergent), Caragard, 6 kg/ha (preemergent) şi alte erbicide.
Irigarea. Întrucât plantaţiile de piersic sunt amplasate în zone de silvostepă şi stepă cu mai puţin de 550 mm precipitaţii anual, ele necesită irigaţie. Irigarea aduce un spor de producţie de minimum 30-47%. În condiţiile de stepă uscată din Dobrogea sunt necesare 4 - 5 udări în cursul vegetaţiei, cu câte 600-800 metri cubi apă la ha, plus o udare de aprovizionare.
Tăierile de fructificare. Sunt necesare încă din anul al doilea de la plantarea piersicului, deoarece pomii diferenţiază muguri de rod în exces încă din primul an. În decursul timpului au fost elaborate şi introduse în producţie mai multe metode de tăiere a piersicilor pe rod, din care două sunt mai importante: metoda clasică şi metoda modernă. Ele se deosebesc, în principal, după felul cum se tratează ramura mixtă, care este principala ramură de rod a piersicului.
Adrian Rădulescu, Răzvan Coţianu - Horticultură generală şi specială, Editura Agricolă, 2004
Referent ştiinţific: prof. dr. Nicolae Cepoiu
Autor:
Dragos Serban
Newsletter gratuit
Va oferim CADOU un Raport Special Gratuit "TOP 4 Afaceri agricole în 2025".
Votati articolul
Nota: 5 din 1 voturi
Urmareste-ne pe Google News