Până să i se dea pe mână tehnici moderne de reciclare, mediul rural s-a descurcat, din bătrâni, cum a ştiut mai bine cu ecologia: de la mere putrede vârâte în cazanul de ţuică până la umilul bălegar pus de cu toamnă pe ogor. Primele PET-uri din plastic ajunse prin satele româneşti au venit odată cu ajutoarele din anii ’90 aduse de francezi şi belgieni. Au ţinut în ele câteva zile preţiosul Pepsi „original“ sau sucul de „tutti frutti“, după care recipientele secate cu totul au reintrat rapid şi fără emoţii în sistem. Laptele se căra cu PET-ul. Antigelul la fel, benzina în cele de doi litri.
Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Cultura castravetelui anti-diabet
Iti propunem sa cultivi o planta speciala nepretentioasa perfect adaptata solului si climei din tara noastra si care prezinta un avantaj colosal este foarte bogata in insulina functionand deci ca un remediu natural atat pentru prevenirea cat si pentru tratarea diabetului Si nu numai Concret este vorba despre castravetele amar un...
Oferta Speciala
valabila 48h
valabila 48h
Altele, uzate nu doar tehnic, ci şi spiritual, erau tăiate de la brâu în jos şi ajungeau răsaduri de lună mai pentru viitoarele tulpini de roşii, ardei sau castraveţi. Reutilizările nu cunoşteau practic limite. În fine, maximum de inventivitate, cu inflexiuni mai mult sau mai puţin eco: primeam ouă de acasă înfăşurate în ziar şi puse mai apoi, ca să nu se spargă, într-o sticlă de plastic mare, tăiată la gât.
Citeste mai mult in Cotidianul
Autor: AgroRomania.ro
Votati articolul
Nota: 5 din 1 voturi
Urmareste-ne pe Google News








