Fisa tehnologica - cultivarea porumbului

Porumbul este o planta anuala ierboasa. Embrionul dezvolta radacina care creste foarte repede in adancime impreuna cu radacinile adventive seminale in numar de 2,3, constituie sistemul radicular temorar al plantei.

Dupa cateva zile de la rasarire, porumbul formeaza in sol primul nod tulpinal; distanta dintre samanta si primul nod se numeste mezocotil si este capabil sa formeze radacini pe orice punct al lungimii sale.

Pe tulpina in sol se formeaza apoi mai multe noduri succesive, cu internoduri foarte scurte. Numarul de noduri ce se formeaza in sol este caracteristic hibridului si variaza intre 6 si 10, din fiecare nod subteran se formeaza de la 8 pana la 20 de radacini care,constituie radacinile adevarate ale porumbului. Sistemul radicular al porumbului este fasciculat ca si ale celorlalte cereale, dar este mult mai dezvoltat patrunzand in pamant pana la 2,4 m adancime.

Tulpina porumbului este formata din 8 pana la 12 internoduri si variaza foarte mult ca inaltime de la 30 la 900 cm. Grosimea internodiilor este variabila de la 20 mm la baza pana la 60 mm la mijloc, apoi se subtiaza ajungand la 5-10 mm sub panicul.

Tulpina porumbului este plina cu maduva iar vasele conducatoare de seva se gasesc dispuse neregulat in aceasta maduva. FRUNZA la porumb este mai mare decat cele al celorlalte cereale paioase limbul lat-lanceolat, poate ajunge la 50-80 cm lungime, iar latimea de 4-12 cm.

Marginile limbului cresc mai repede decat partea dinspre nervura mediana din care cauza ca ele se onduleaza dand astfel frunzei o mai mare elasticitate. Cresterea cea mai mare a suprafetei foliare la porumb se realizeaza la circa 35 de zile dupa rasarire, la inceputul etapei generative, adica din momentul inceperi alungirii intensive a internodiilor, prin aparitia de frunze noi si prin dezvoltarea acestora.

Inflorescenta porumbului este unisexuat-monoica. Florile mascule sunt grupate intr-o inflorescenta de forma unui panicul care se gaseste asezat pe internodul superior al tulpini. Paniculul este compus dintr-un ax principal pe care se prind 10-40 de ramificatii laterale.

In momentul infloriri filamentele se alungesc, anterele ies afara din floare depasind cu mult glumele si paleiele, graunciori de polen sunt de forma sferica si foarte mari pentru familia gramineelor. Inflorescentele barbatesti apar inaintea celor femeiesti, iar deschiderea anterelor are loc inaintea infloriri florilor femeiesti cu 5-7 zile. Florile femele sunt grupate in inflorescenta spic cu axul mult ingrosat.

Spiculetele dispuse de-a lungul axei in alveolele acestuia sunt tecile geminate cu glumele si palei total modificate. Spiculetele sunt biflore, insa fertila este o singura floare, de regula cea superioar, ovarul este monocarpelar, stigmatele sunt lungi, verzi sau colorate, stigmatul este receptiv pentru polen pe toata lungimea lui. Inflorescenta in intregimea ei este protejata de panusi, care reprezinta tecile unor frunze modificate.

Acestea sunt stranse de stiulete la unele forme si se desfac usor la altele. Planta de porumb formeaza unul sau mai multi stiuleti, primul care apare este stiuletele superior, care este si cel mai dezvoltat. In mod normal o planta de porumb formeaza un singur stiulete, dar in alte conditii mai favorabile de cultura putem gasi pe aceasi planta doi sau chiar trei stiuleti. Bobul de porumb este o cariopsa, ca si la celelalte cereale, el se prezinta sub o mare forma si marime a boabelor si poate fi colorat de la alb, galben, violaceu, rosu etc. Structura anatomica a bobului de porumb este foarte asemanatoare cu structura bobului de grau.

Raportat la greutatea totala, diferitele parti ale bobului de porumb reprezinta, invelisul 7 - 10%, stratul aleuronic 8 - 12%, endospermul 70 - 75%, embrionul 10 - 12%. La bobul de porumb invelisul semintei este alcatuit dintr-.o membrana subtire, semipermeabila, iar embrionul este mult mai dezvoltat, decat la grau. Perioada de vegetatie a porumbului se exprima prin numarul de zile de la semanat si pana la recoltat, ea nu este influentata de fotoperiodism, insa este puternic influentata de temperatura, in ani cu temperaturi ridicate perioada de vegetatie a porumbului se scurteaza iar in anii reci, ea se prelungeste, uneori plantele nu ajung la maturitate din cauza frigului si a inghetului.

Rotatia culturii. Datorita particularitatilor biologice, porumbul nu este pretentios fata de planta premergatoare, el putand fi cultivat mai multi ani pe acelasi teren fara sa se manifeste fenomenul de oboseala a solului.

Porumbul da totusi productii mari dupa diferite culturi cum sunt mazarea, soia, fasolea, borceagurile, trifoiul etc. Principala cultura dupa care se seamana porumbul este graul de toamna, acesta elibereaza terenul devreme, cranduse astfel conditii pentru lucrarile solului, combaterea buruienilor si acumulare nitratiilor. Productii bune se obtin la porumb si dupa prasitoare; cartofi, sfecla, floarea soarelui etc.

Sunt neindicate ca premergatoare pentru porumb sorgul, iarba de sudan, sau meiul. Porumbul are cerinte mai scazute fata de planta premergatoare deoarece el valorifica si straturile mai profunde ale solului, este mai rezistent la seceta, reactioneaza mai bine la fertilizarea cu ingrasaminte fata de alte plante si valorifica mai bine rezervele ramase de la planta premergatoare.

Monocultura la porumb este des intalnita, daca dorim sa avem productii constant in fiecare an atunci trebuie sa se aplice ingrasaminte minerale si organice. Este dovedit faptul ca acolo unde se cultiva multii ani productia de porumb scade, iar daca anul urmator vom semana porumbul dupa alta planta productia realizata va fi simtitor mai mare.

Este stiut faptul ca porumbul este un mare consumator de substante nutritive, consumul cel mai ridicat de substante nutritive se realizeaza pana la inceputul formarii bobului. In perioada formarii boabelor porumbul foloseste numai o parte 10-25 % din elementele nutritive. Inseamna ca cea mai mare parte din elementele NPK ce se acumuleaza in bob provin din planta, din rezervele anterioare. Ingrasamintele pe baza de azot - se aplica in functie de indicile de azot al solului si nivelul productiei planificate.

De asemenea, stabilirea dozei de azot se face tinand cont de consumul specific, pentru a se obtine o tona de porumb boabe el consuma 20-22 kg. N. Doza de azot se reduce atunci cand porumbul urmeaza dupa leguminoase sau atunci cand s-a aplicat gunoi de grajd. Ingrasamintele pe baza de azot se aplica odata cu semanatul si se asigura o cantitate de 50-60 kg. Nha, restul dozei se administreaza in doua faze in timpul vegetatiei o data cu prasilele mecanice sau a erbicidelor.

Ingrasamintele pe baza de fosfor se aplica in functie de continutul solului in fosfor mobil si productia planificata tinandu-se cont ca pentru fiecare tona de porumb boabe consumul de fosfor este de 8-9 kg. Ingrasamintele cu fosfor se administreaza uniform pe toata suprafata si se incorporeaza sub aratura de baza sau o data cu lucrarile de pregatire a patului germinativ.

O alta metoda de aplicare a ingrasamintelor cu fosfor este primavara impreuna cu ingrasamintele cu azot o data cu semanatul. Ingrasamintele cu potasiu se aplica pe solurile usoare, pe cele acide si pe solurile care au un continut mic de potasiu sub 150 ppmK. Dozele de potasiu se vor reduce cu cate 3 kg. pentru fiecare tona de gunoi de grajd aplicat pentru cultura respectiva.

Gunoiul de grajd se va aplica o data la 2-3 ani pe solurile grele si o data la 3-4 ani pe celelalte soluri, se vor administra 20-60 tha. Gunoiul de grajd se aplica uniform pe toata suprafata si se va incorpora imediat sub aratura de baza pentru a se evita pierderile de azot prin volatizare.

Pe solurile acide cu un pH mai mic de 5,8 in apa si gradul de saturatie sub 75% se vor aplica in prelabil amendamente pe baza de calcar prin imprastierea uniforma la suprafata solului si incorporarea sub aratura in doza de 4-5 tha. odata la 5 ani.

Se mai pot folosi ingrasamintele foliare de tip folifag in concentratie de pana la 1,5% substanta activa.

Porumbul trebuie semanat intr-un sol afanat bine maruntit la suprafata cu rezerva mare de apa si curat de buruieni, pentru acest lucru terenul care urmeaza a se cultiva cu porumb trebuie sa fie nivelat, resturile vegetale sa fie incorporate bine sub aratura de baza.

Lucrarea de baza a solului este aratura care se executa imediat dupa ce terenul a fost eliberat pentru reducerea de pierdere a apei din sol, inainte de aratura de baza se va face o discuire a terenului cu grapa cu discuri. Aratura se va executa la o adancime de 20-28 cm, lucrarea mai adanca fiind necesara pe terenurile puternic imburuienate sau pe cele cu resturi vegetale mari si pe solurile compacte. Pe terenurile in panta aratura se va executa pe directia curbei de nivel iar pe solurile superficiale, adancimea araturi se va limita la grosimea stratului de humus.

Daca aratura este de calitate atunci si patul germinativ va fi bun si rasarirea si densitatea plantelor va fi uniforma, iar calitatea productiei realizate va reflectata in productia obtinuta. In asolamente de 6 ani, in care se practica o sucesiune rationala in timp a culturilor, cu cerinte diferite fata de adancimea araturi, se va realiza o alternanta a adancimilor de arat prin care se obtin importante economii de combustibil si se evita formarea hardpanului.

Pe solurile grele si tasate, si pe cele care prezinta exces de umiditate temporar, periodic la 3-4 ani, se va executa o afanare adanca. Nivelarea terenului se executa odata la 3-4 ani, vara sau toamna, dupa ce solul a fost afanat. Pregatirea patului germinativ samanta cand ajunge in sol trebuie sa gaseasca un pat tare si o plapuma moale. Pregatirea patului germinativ se executa in ziua sau preziua semanatului cu combinatorul, pentru a nu favoriza imburuienarea terenului inaintea rasaririi culturii. Calitatea patului germinativ este asigurata de reglarea corecta a agregatelor de lucru si evitarea executarii lucrarii cand solul este prea umed.

Pentru conditiile din tara noastra, aratul de toamna pentru porumb este o conditie obligatorie, sistemul de lucrari se poate executa in doua etape; in prima se aplica ingrasamintelor pe toata suprafata si se ara, iar in faza a doua se face discuirea, se aplica erbicidele, a ingrasamintelor pe rand si semanatul. Cultura porumbului dupa procedeul ,,no tillage” s-a experimentat si se experimenteaza si in tara noastra. Dupa acest procedeu, pe cernoziomul cambic de la ICCPT- Fundulea, semanatul porumbului s-a realizat in monocultura, pe teren nearat, pe care in toamna s-au administrat ingrasaminte si erbicide.

Samanta pentru semanat trebuie sa fie certificata sa apartina hibrizilor recomandati pentru fiecare zona de cultura. Epoca de semanat - semanatul porumbului se executa intr-un interval de 8-10 zile, incepand din momentul cand in sol se realizeaza la adancimea de semanat 8-10`C, masurata dimineata, avand tendinte de crestere in urmatoarele zile. Calendaristic semanatul porumbului incepe de regula dupa data de 10 aprilie, hibrizi timpurii se seamana la inceputul intervalului optim, continuand cu hibrizi tarzii.

Densitatea optima la semanat - se stabileste in functie de hibridul cultivat aprovizionarea cu apa, fertilitatea solului si conditiile de cultura. In cultura neirigata, densitatea la semanat va fii de 45- 60 mii plante recoltabileha, la hibrizii timpurii, 40- 55 mii, la cei semitimpurii si de 40-50 mii la cei tarzii.

Distanta intre randuri - atat pe terenul irigat cat si pe cel neirigat distanta dintre randuri va fi de 70 cm, permitand astfel combaterea buruienilor prin prasile manuale si mecanice. Adancimea de semanat - la semanat se va realiza o adancime de 4-8 cm urmarinduse ca samanta sa fie in contact cu solul umed si, ca urmare, rasarirea sa fie rapida si uniforma.

Prin lucrari de ingrijire in perioada de vegetatie a porumbului, se asigura, combaterea buruienilor si a insectelor daunatoare. Combaterea buruienilor - se realizeaza prin integrarea mai multor metode cultivarea porumbului in asolamente, in special cu cereale paioase, prin araturi mai adanci si lucrari ale solului corect executate, prin prasile mecanice si manuale, precum si prin utilizarea erbicidelor.

Cercetarile efectuate pana in prezent arata faptul, ca la cultura porumbului pierderile de productie cauzate de buruieni ajung pana la 30-80%. Buruienile cele mai des intalnit in cultura porumbului sunt speciile de buruieni monocotiledonate anuale; Setaria (mohor), Echinochloa (iarba barboasa). Digitaria (meisor), si perene; Sorghum (costrei), Elymus (pir), precum si speciile de buruieni dicotiledonate anuale; Amaranthus (stir) Chenopodium (caprita), Sinapis (mustar salbatic), Rafanus (ridiche salbatica), Xantium (cornet). Poligonum Convulvus (hrisca urcatoare), Galinsoga (busuioc salbatic), Galiopsis (pristolnic) Abutilon (teisor), Solanum (zarna), Hibiscus (zamosita), si dicotiledonate perene cum este; Cirsium (palamida), Convulvus (volbura), Soncus (susai), Rubus (rugi), Rorripa (boghita), Lepidium (urda vaci), Calystegia (cupa vaci).

Combaterea buruienilor din cultura de porumb, se poate realiza prin aplicarea anumitor strategii determinata de cunoasterea anumitor elemente primordiale; gradul de infestare cu buruieni, frecventa precum si dominanta speciilor de buruieni, caracteristicile solului si nu in cele din urma trebuie sa se tina seama de conditiile climatice. Combaterea integrata a buruienilor se realizeaza prin alternanta culturilor si respectarea asolamentului, a adancimii si epocii de executare a araturii, prin prasile mecanice si manuale si prin aplicarea erbicidelor, recomandate de specialistul agricol, conform CODEXULUI fito-sanitar.

Combaterea integrata a bolilor si daunatorilor se va realiza prin respectarea rotatiei, prin executarea lucrarilor de baza la timp, precum si prin tratamente chimice la samanta. RECOLTAREA Perioada optima de recoltat se poate efectua atunci cand umiditatea boabelor a ajuns la 28-30% si se poate incheia atunci cand boabele au o umiditate de 20-25%. Dupa acest fenomen recoltatul stiuletilor se va realiza manual pentru a se evita scuturatul boabelor de pe stiulete. Recoltatul mecanizat sub forma de boabe se poate realiza atunci cand umiditatea boabelor a ajuns sub 25%. Pentru a se pastra in bune conditii boabele de porumb trebuie uscate la umiditatea de pastrare, sub 14%.