Industria de creştere a porcului, într-un moment paradoxal

Recolta anului 2010 a adus la nivel mondial o crestere exponentiala a pretului cerealelor, pret ce a ajuns la nivelul anului 2008. Marii producatori dar si consumatori precum China, Rusia, India au importat cantitati semnificative de cereale determinand astfel un dezechilibru in aprovizionarea cu materii prime a altor tari. Lipsa alimentelor a generat atunci si acum miscari sociale si lupte de strada (Ex. Tunisia, Algeria).

Romania, in recolta anului 2010, a produs cu 10-15 % mai multe cereale decat in 2009. Prin intermediul marilor companii multinationale o parte insemnata din grane a fost exportata. Totusi, in contextul in care pentru producatorii si negutatorii (mai ales) de cereale anul agricol 2010 a fost un „an de aur”, in care preturile alimentelor s-a dublat in decurs de cateva luni (vezi exemplul cartofului, uleiului, al fainei) de asteptat ar fi ca si produsele de origine animala sa umeze aceeasi tendinta de crestere a preturilor.

Insa, zootehnia Romaniei se afla intr-o suferinta cumplita, agonizeaza. Folosind exemplul industriei de crestere a porcului vom putea intelege mai bine cauzele paradoxului. Fermierii romani au un cost de productie dublu fata de cel din vară din cauza pretului foarte mare al cerealelor si dificultatilor de aprovizionare cu acestea.

Din cauza scaderii consumului si a afluxului de carcasa importata din Germania la preturi de dumping, in ultima saptamana a avut loc o scadere cu 20% a pretului. Germania, din cauza infestarii cu dioxina a pierdut importatorii de volum – Rusia, China, Coreea de Sud, precum si unele state ale UE ce au decis interzicerea importurilor (Franta, Irlanda etc). In aceasta conjunctura, Germania a fost nevoita sa se indrepte catre piete „mai putin pretentioase” precum Bulgaria si Romania.

In acest moment ar fi foarte utila interventia autoritatilor statului pentru protejarea consumatorului impotriva contaminarii, dar si pentru protejarea producatorilor autohtoni intr-o lupta comerciala neloiala, impotriva unui pret conjunctural de dumping. Fara aceasta interventie, probabilitatea ca multi dintre fermieri sa intre in insolventa este foarte mare. Crescatorii de porci sunt nevoiti sa achizitioneze cereale extrem de scumpe si sa vanda animalele la un pret foarte mic, cu mult sub costul de productie, generand astfel pierderi uriase.

Din nefericire exista deja crescatori nevoiti sa isi sacrifice matca de reproductie, chiar animale gestante din lipsa hranei. Avem de-a face cu o situatie limita, intrucat stocurile de furaje ale crescatorilor sunt pe terminate, intr-un moment in care se discuta despre o criza nationala a cerealelor. Este suficient ca aceasta situatie sa persiste inca trei-patru luni pentru ca multe dintre ferme sa isi inchida activitatea.

Desi in Romania se produce numai 30 % din carnea de porc consumata, restul provenind din import, la nivel European productia este mai mare decat cererea provocand un canibalism al producatorilor de profil. O situatie similara s-a intalnit in SUA in timpul crizei din 1928, cand scaderea preturilor datorata supraproductiei a dus la falimentul agriculturii.

Prin planul de redresare economica „The New Deal” al presedintelui Roosevelt s-a acordat fermierilor o compensatie baneasca pentru ca acestia sa renunte la cultivarea unei parti a pamantului, statul incercand sa creasca pretul alimentelor prin reducerea productiei. Rezultatul a fost ca intre anii 1932-1935 venitul fermierilor americani a crescut cu 50 %. Acest exemplu poate constitui o sursa de inspiratie in gasirea unor solutii originale la problemele actuale ale industriei de crestere a porcului la nivel european.

Catalin Lapuste
Director general Belcrin Development