Pariul cu agricultura: cine-a vrut a furat ca-n codru!

Mulţi s-au lăudat cu intuiţia prăbuşirii regimurilor comuniste. În fapt însă, n-au existat lucrări de specialitate care să ajute la înţelegerea şi proiectarea transformării economiei centralizate de stat în economie de piaţă.
Dacă decăderea industriei s-a făcut într-un tempo mai lent, în agricultură prăbuşirea a fost rapidă. Comunităţile rurale au reacţionat diferit faţă de proprietatea cooperatistă. Incoerenţa şi schimbările legislative, pe de-o parte, lozincile de partid şi găştile locale, pe de altă parte, au stimulat împărţirea proprietăţii comune după regula celui mai tare.

Din presa vremii e greu să recompui procesul decolectivizării şi regresului producerii de bunuri alimentare. În romanul său autobiografic "Trecutul continuu" (Editura Karta Graphic, Ploieşti, 2010), Ioan Groşescu relatează episoade cunoscute atunci în calitate de jurnalist. Reproducem câteva dintre observaţiile şi experienţele trăite de autor în zona Prahovei:
"Într-un fel, ţăranii erau, deocamdată, mulţumiţi că noua lege atribuia fiecărei familii care trăia în sat 5 hectare de pământ, pe care să-l muncească şi după care să culeagă roadele. De-acum, ocupaţi cu pământul lor, nici nu se mai duceau la muncă la CAP, cu toate că li se oferea 30% din producţia realizată. Simţul proprietăţii reînvia.

Când lucrurile păreau că se aşază, ţăranii gândind că va veni o altă lege mai bună, a căzut ca un trăsnet Legea 18 din '91. Trăsnet, pentru că se legifera reconstituirea dreptului de proprietate numai asupra pământului cu care se intrase în cooperativele agricole şi nu a întregului pământ furat şi pentru că se formula, nefericit şi fatal, «lichidarea cooperativelor agricole de producţie».

Oamenii cu bun simţ, care lucraseră în cooperative şi încă mai lucrau, au hotărât încă de la început să aştepte ca mecanismul legii să se pună în mişcare.

Citeste mai mult in Jurnalul National