Poluarea solului cu pesticide

Necesitatea creşterii permanente a producţiei agricole impune protecţia corespunzătoare a plantelor cultivate şi a vegetaţiei forestiere împotriva dăunătorilor, bolilor şi buruienilor.
Tratamentele pe care le efectuăm fie la cultura mare sau în pomicultură se soldează cu o mare pierdere de produs, dintr-un anumit insecticid sau fungicid numai o mică parte (aproximativ 6-8 %) acţionează asupra dăunătorilor, restul (de 92-94 %) se pierde, ajungând în sol, pe plante şi alte organisme ale agroecosistemului.

În cazul erbicidelor fracţiunea utilă este de 5-40 %. Această cantitate mare, nefolosită, creează probleme ecologice serioase, ba unele încă foarte puţin cunoscute.

Acumularea rezidurilor de pesticide în sol are loc pe mai multe căi:

a.la aplicarea direct pe sol sau în sol;
b.ajunge o cantitate mare din produsele cu care se stropesc plantele;
c.resturi vegetale încărcate cu reziduri de pesticide şi introduse în sol ca îngrăşământ de;
d.prin căderi directe de praf din atmosferă;
e.prin spălarea atmosferei de către precipitaţii.

În sol pesticidele suferă numeroase influenţe abiotice şi biotice care conduc la transformarea şi mineralizarea lor.

Această transformare depinde de mai mulţi factori:

structura chimică a substanţei active;
textura şi compoziţia florei şi faunei din sol;
factorii atmosferici:
sistemul de agricultură.

Poluarea plantelor cultivate

Administrarea îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor, în condiţiile insuficienţei cunoaşteri a cerinţelor plantelor cultivate, generează apariţia unor fenomene dăunătoare producţiei vegetale.

Poluarea plantelor cu nitraţi.

Coeficientul de valorificare a azotului aplicat solului depăşeşte rar 60 %. Excesul de azot mineral, de obicei sub formă nitrică, constituie o sursă poluantă pentru plante.

Plantele, în special cele furajere, acumulează în mod diferit nitraţii. Raigrasul, golomăţul şi ierburile au o concentraţie mai mare de nitraţi.

Leguminoasele – nu acumulează, în general, nitraţi.
Cerealele – folosite ca furaj verde acumulează nitraţi.
Grâul – are conţinut scăzut de nitraţi.
Rădăcinoasele (morcovul, sfecla) depozitează azotaţi mai mult în frunze decât în rădăcini.

Poluarea plantelor cu pesticide.

Prezenţa reziduurilor de pesticide în sol permite absorbţia în plante. Absorbţia insecticidelor are loc atunci când acestea se găsesc în cantităţi mari în sol. Intensitatea absorbţiei diferă în funcţie de pesticid.

Pesticidele sunt absorbite de către plante mai uşor din solurile nisipoase şi în mică măsură din cele turboase, care au conţinut mai ridicat de materie organică. Pe de altă parte, cantităţile de reziduuri acumulate în plante se corelează cu capacitatea de reţinere a solului pentru acestea. Plantele cultivate pe soluri cu capacitate ridicată de reţinere a pesticidelor sunt mai puternic contaminate comparativ cu cele cultivate pe soluri cu capacitate scăzută de reţinere.

Ultimele cuceriri ale ştiinţei în domeniul protecţiei plantelor ne vor obliga în viitor să folosim produse netoxice, nepoluante şi selective pentru faună utilă. Oricum, o astfel de agricultură a viitorului „Bioagricultura” nu va mai face obiectul unui astfel de fenomen numit „poluare”, care nu contaminează numai solul fertil şi apa freatică ci contribuie deplin la degradarea vieţii sănătoase pe TERRA.

Autor: ing. Vasile Toma