Producerea de biohumus. Viermicultivarea, o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice (Larisa Cremeneac)

Cresterea ramelor nu este o gluma. Chiar se intampla, si este bine ca se intampla. Viermicultura, caci astfel se numeste stiintific cresterea ramelor, are principalul rol de a interveni in reciclarea deseurilor si producerea ingrasamintelor organice - biohumusul. Tehnologia se bazeaza pe capacitatea taratoarelor de a se hrani cu deseuri organice care de multe ori polueaza mediul.

Suntem siguri ca pescarii vor fi primii entuziasti in domeniu, cu toate astea viermicultura trebuie luata foarte in serios si privita ca o metoda fiabila, suta la suta ecologica, de a scapa de deseurile care pe zi ce trece sunt tot mai multe si afecteaza grav mediul inconjurator. In lume tehnologia este folosita pe scara larga in agricultura, si in special in legumicultura, unde calitatea solului este foarte importanta.

Va redam in continuare un scurt articol al doamnei Larisa Cremeneac, din cadrul Institutului National pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova.


"Viermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul viermiculturii (ramelor). Ea se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi in calitate de hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare, industria lemnului, deseurile menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase - biohumus (biocompost, viermicompost).

La etapa actuala in Moldova se acumuleaza anual mai mult de 30 mln tone de deseuri organice (V.Garaba, 2000).

Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale,care se caracterizeaza prin continutul in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru agricultura. In localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele animaliere. Din lipsa de mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor depozitarii lor in apropierea surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la poluarea apelor freatice si a solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si amoniac), bacterii patogene si alte toxine.

In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva.

Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este viermicultura, care este un bun transformator al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor organice serveste rama, Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse genuri de deseuri organice, care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare depinde de tipurile dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame. Pentru dejectiile vitelor mari cornute perioada de fermentare alcatuieste 5 - 7 luni, cailor - 5 - 6, ovinelor - 3 - 4, porcinelor - 10 - 11, pasarilor - 14 - 16 luni.

Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind supuse stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent pentru rame este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile vegetale si rumegusul din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere). Aceste adaosuri sunt amestecate cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de fermentare pentru a regla nivelul aciditatii active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare, umiditate, cantitatea azotului amoniacal).

Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie + 20... + 25 grade. La temperatura de + 14... +18 grade are loc oprimarea activitatii de reproducere, iar la +7... + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad in hibernare. Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii influenteaza negativ atat asupra reproducerii cat si asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita pentru activitatea normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70 - 80 % (adica, atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea nivelului umiditatii conduce la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a substratului.

O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 - 8 unitati. Devierea aciditatii active a substratului nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de viata si activitate a ramei.

Sporirea aciditatii pana la 5 - 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la micsorarea numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature.

Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la cel cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic - sol cu aciditatea marita sau turba. Cantitatea de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de la 4,0 pina la 17,0 mg/kg.

Tehnologia virmicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile expuse mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape:

a) pregatirea substratului nutritiv;
b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor;
c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare noi;
d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare.

Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta nu este posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul "50 rame", care consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature.

Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand ramele au parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la momentul cand rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii este formarea lojelor si sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv.

Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 - 35 cm (vara) si 35 - 45 cm (iarna). Sectoarele se impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este alcatuit din 25 loje.

Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu adancimea de 40 - 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul nutritiv pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare sau de fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri.

Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la 1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important in procesul de prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona accesibila pentru a folosi deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului si ploilor abundente. Daca conform testului "50 rame" substratul este calificat benefic pentru viermicultivare, in el se plaseaza ramele.

Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua, deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus. Daca intr-o loja au fost plasate 30 - 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni.

Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi. Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul lojei (sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv.

Aceasta operatie se repeta de 3 - 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia de rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este administrat in stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare, substratul trebuie permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand diferenta de temperaturi nu este mare.

In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac.

Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In conditiile climaterice din Moldova tehnologia viermicultivarii poate fi practicata la aer liber si formarea sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie.

Scopul principal al viermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice.

In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de hrana a animalelor.

Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospodarii (ferma, gospodarii particulare si de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber."