Recoltarea porumbului. Ce productii pot fi obtinute in conditiile din tara noastra

Procesul de formare şi maturare a bobului la porumb durează aproximativ 50% din perioada de vegetaţie a porumbului si cuprinde trei faze distincte: coacerea în lapte, coacerea în ceară, şi coacerea deplină.
Coacerea în lapte la porumb durează aproximativ două săptămâni, acest lucru diferă dela un hibrid la altul, în această perioadă planta de porumb este în întregime verde, cu excepţia frunzelor din treimea inferioară care încep să se îngălbenească, pănuşile externe ale ştiuleţilor capătă o culoare galbenă-verzuie, dar culoare lor poate să rămână verde in continuare, iar tulpina capătă o culoare mai închisă, cu nuanţe de violaceu, în această fază stigmatele devin negre şi uscate, boabele îşi continuă creşterea şi nu se pot desprinde de pe rahis, boabele printro uşoară strângere între degete elimină un suc lăptos.

La începutul acestei faze, bobul are un conţinut mare de apă de până la 85%. De la începutul acestei perioade şi până la sfârşitul ei, creşte mult conţinutul de amidon, de grăsimi brute şi scade conţinutul în azot şi conţinutul în hidraţi de carbon solubili în apă, în această fază embrionul este format încă de la început, astfel boabele de porumb sunt capabile de germinaţie. Lipsa de apă in sol în această fază perturbă foarte mult dezvoltarea boabelor, în bună parte de acest lucru depinde producţia de porumb obţinută, astfel unele boabe din partea superioară a ştiuletelui rămân şi ştave.

Maturarea galbenă sau în pârgă, durează aproximatiuv două săptămâni, această periopadă se caracterizează prin acumularea de substanţe de rezervă şi printr-o reducere accentuată a apei, astfel boabele capătă aspect sticlos si apare culoarea specifică hibridului, totodată boabele se desprind de pe rahis. Plantele de porumb în această fază au frunzele uscate în proporţie de 45% iar pănuşile exterioare au un aspect albicios.

Coacerea deplină, conţinutul de apă în această fază se reduce foarte mult sub 30%, sub aspect chimic bobul de porumb este maturat pe deplin. După M. Derieux (1978), maturitatea deplină la porumb este, momentul când porumbul poate fi recoltat, iar acest moment depinde numai de umiditatea bobului.

Pierderea apei din boabele de porumb, este o caracteristică a hibrizilor şi ia depinde in mare măsură de climă si de precipitaţiile care cad în această perioadă, dacă condiţiile meteorologice sunt în creştere atunci pierderile de apă vor fi mai intense iar dacă in această perioadă vor fi multe ploi pierderile de apă vor fi mai scăzute.

Recoltarea porumbului se poate face eşalonat pe o perioadă mai lungă de timp fără pierderi de recoltă, pierderi pot apărea totuş atunci când perioada de recoltare se prelungeşte prea mult, prin frângerea tulpinilor, din cauza unor boli şi dăunători sau din cauza fenomenlor climatice, vânt, ploi, etc.

Metode de recoltare a porumbului. Porumbul se poate recolta, sub formă de ştiuleţi depănuşaţi şi sub formă de boabe. Metoda de recoltat este aleasă de fermier în funcţie de metoda de păstrare.

Dacă se alege recoltatul sub formă de ştiuleţi, atunci păstrarea se face cu costuti de depozitare mai mici, faţă de recoltatul sub formă de boabe, în acest caz apar costuri mai mari cu tehnologia de uscare şi păstrare a lor.

Recoltatul sub formă de ştiuleţi depănuşaţi se poate realiza, manual sau mecanic, ţinând seama de costurile ridicat a recoltatului manual, tot mai mulţi fermieri aleg recoltatul mecanizat, care se poate face cu mai multe tipuri de maşini, aceste recoltează porumbul pe două rânduri, si toacă tulpinile şi le împrăştie pe sol, urmând să fie încorporate în sol.
Recoltarea porumbului în boabe se face cu combina de recoltat cereale păioase şi alte culturi, boabele se recoltează în buncăr, iar tulpinele rămân pe sol sau pot fi adunate şi folosite în hrana animalelor.

Producţii. Dintre toate cerealele porumbul asigură cele mai ridicate producţii la unitate de suprafaţă, astfel el dă producţii constante, conform anuarului statistic în peroada anilor 2000-2002, producţia medie mondială, a fost la porumb de 43,4q/ha, iar în România producţia de porumb se află undeva în jur de 41q/ha, dar se obţin şi producţii de 70-80q/ha în fermele care cultivă hibrizi valoroşi.

Păstrarea porumbului. În funcţie de metoda de recoltare, porumbul se poate păstra sub formă de ştiuleţi sau sub formă de boabe.

Sub formă de ştiuleţi este cea mai răspândită metodă de păstrare de la noi din ţară, pentru acest lucru porumbul trebuie să fie curat fără resturi vegetale cum ar fi pănuşi, frunze etc. păstrare porumbului sub formă de boabe, presupune de la început reducerea umidităţi de până la 14-15%.

Autor: Ing. Gavril Crăsnean