Rezultate in ameliorarea orezului la INCDA Fundulea

Lucrările de ameliorare a orezului au început în cadrul I.N.C.D.A. Fundulea la Centrul Experimental pentru Cultura Orezului de la Chirnogi în anul 1961 şi au fost orientate în direcţia creării de soiuri care să întrunească principalele caracteristici agronomice, necesare pentru condiţiile specifice României, cunoscându-se faptul că ţara noastră se situează la limita cea mai de nord (45oN) a culturii orezului, cu un climat tipic continental, şi anume: precocitate (110-125 zile), rezistenţă la temperaturi scăzute în fazele critice de vegetaţie, rezistenţă la boli şi dăunători, rezistenţă la cadere, capacitate ridicată de producţie şi de cali- tate (Melachrinos şi Melachrinos, 1973).
Prin lucrări de hibridare, care au cuprins forme parentale diversificate, şi prin selecţie individuală repetată, primele soiuri create la Institut au fost: soiul Sidef, omologat în anul 1975 şi soiul Ariana, omologat în anul 1984 (autori: Andrei Melachrinos şi Florica Melachrinos). Cele două soiuri au reprezentat un progres semnificativ în privinţa reducerii perioadei de vegetaţie, fiind mai precoce cu peste 10 zile faţă de soiul Krasnodar 424, soi ce se cultiva pe o suprafaţă de peste 90% din suprafaţa totală cultivată cu orez în ţară în acea perioadă.

Împreună cu alte 8 soiuri de orez omologate, create la centrele de ameliorarea orezului de la Timişoara şi Brăila, soiurile Sidef şi Ariana au condus la diversificarea sortimentului soiurilor cultivate şi la reducerea ponderii soiurilor străine de la cca 90% în 1980 la cca 40% în 1987.

De asemenea, îmbunătăţirea sortimentului de soiuri de orez a facilitat o valorificare mai bună a condiţiilor pedoclimatice specifice fiecărei zone de cultură, constituind unul din factorii care au permis obţinerea în anii următori a unor producţii medii de cca 4000 kg/ha pe suprafeţe de peste 45.000 ha, faţă de numai 2100-2400 kg/ha cât se obţineau până atunci.

În continuare, lucrările de ameliorarea orezului au fost orientate în direcţia obţinerii unor soiuri semiintensive şi intensive, cu o arhitectură perfecţionată a plantelor, care să permită realizarea unor desimi ridicate de tulpini fertile la uni- tatea de suprafaţă. Rezultate semnificative în această direcţie au început să fie obţinute atât prin metoda hibridării simple, cât şi prin metoda mutaţiilor induse (Aliont şi colab., 1985).

Astfel, în anul 1988 a fost omologat primul soi de orez românesc cu bobul lung, soiul Cristal (autori: Gheorghe Alionte, Elena Oniţ şi Eliana Alionte), soi ce se caracterizează printr-un conţinut ridicat de proteină (peste 11%, faţă de 7-8%, cât este normal) şi o calitate culinară deosebită.

Concomitent cu creşterea potentialului de producţie, lucrările de ameliorarea orezului desfăşurate la I.N.C.D.A. Fundulea au avut ca rezultat progrese importante şi în ameliorarea unor caractere esenţiale pentru stabilitatea recoltelor, precum precocitatea, rezistenţa la cădere, rezistenţa la boli şi dăunători şi toleranţa la salinitate (Alionte şi colab., 1985).

Astfel, prin diversificarea metodelor de ameliorare, prin tratamente cu diferiţi agenţi mutageni fizici şi chimici s-a demonstrat posibilitatea obţinerii unor mutante cu talie scurtă, precoce, productive, cu un conţinut ridicat de proteine şi redus în amidon, precum şi calităţi culinare deosebite. În acest sens, se poate menţiona faptul că, pentru prima dată în România, a fost obţinut un soi la cultura orezului prin metoda mutaţiilor induse, şi anume soiul Olteniţa, omologat în anul 1991 (autori: Gheorghe Alionte, Elena Oniţ şi Eliana Alionte).

Începând cu anul 1990, prin folosirea unor genitori foarte diversificaţi proveniţi din diferite părţi ale globului (Asia, America, Europa, Africa şi Australia) şi continuând lucrările de selecţie la materialul obţinut prin mutaţii induse, au fost omologate cinci noi soiuri de orez: Speranţa (1994), Dunărea (1998), Elida (2001) şi Zefir (2003), obţinute prin metoda clasică (hibridare simplă urmată de selecţie individuală) şi soiul Magic (2005), obţinut prin metoda mutaţiilor induse (autori Gheorghe Alionte, Daniela Iorga şi Eliana Alionte), soiuri cu forme diferite ale bobului şi de calitate superioară, ce asigură producţii de peste 8,0 t/ha.

Ca urmare a progreselor realizate în ameliorarea capacitătii de producţie şi a celorlalte însuşiri agronomice importante, soiurile româneşti au înlocuit cu succes soiul de origine rusă Krasnodar 424, care se cultiva în perioada anilor 80 pe suprafeţe de peste 70% din totalul suprafeţelor cultivate cu orez.

În prezent, soiurile obţinute în cadrul institutului fac faţă cu succes orezului din import, atât din punctul de vedere al formei şi aspectului bobului, cât şi al calităţii culinare deosebite, fapt remarcat de către gospodinele noastre.

Programul de ameliorare a orezului de la I.N.C.D.A. Fundulea este orientat în continuare către crearea unor noi soiuri care să facă faţă concurenţei soiurilor străine şi orezului provenit din import, care este foarte diversificat.

Principalele direcţii de ameliorare sunt: crearea de soiuri intensive, de mare capacitate de producţie (peste 8,0 t/ha) şi de calitate superioară, capabile să valorifice tehnologiile moderne aplicate în prezent de fermieri; crearea de soiuri timpurii şi foarte timpurii şi cu potenţial ridicat de producţie (cu forme diferite ale bobului), care să permită recoltarea în perioada optimă, până la apariţia unor condiţii climatice nefavorabile. Lucrările de ameliorare sunt orientate către cumularea de gene favorabile unui potenţial ridicat de producţie şi unei stabilităţi sporite ale acesteia.

Se va acorda, în continuare, o atenţie deosebită rezistenţei la cădere prin obţinerea de soiuri cu talie scurtă, rezistenţei la boli şi dăunători, la temperaturi scăzute în fazele critice de vegetaţie şi la salinitate. Se urmăreşte obţinerea de soiuri care să dea producţii ridicate, de calitate superioară şi economice, capabile să facă faţă concurenţei mari apărute pe piaţa internă în ultimii ani. În cadrul Centrului au fost obţinute anual cantităţile necesare de sămânţă din verigile biologice superioare pentru fiecare soi existent în cultură la o anumită dată. De asemenea, au fost elaborate şi difuzate tehnologii de cultivare noi, specifice fiecărui soi în parte şi metodei de semănat (în uscat şi în apă) (Alionte, 1983; Melachrinos şi colab., 1979).

Au fost totodată testate şi omologate peste 40 de produse erbicide şi insecto-fungicide destinate culturii orezului, permiţând astfel fermierilor să aplice ultimele noutăţi în domeniu şi, în final, să obţină producţii performante, stabile, economice şi de calitate superioară.

Autor: GHEORGHE ALIONTE, DANIELA IORGA, ELIANA ALIONTE
Analele INCDA Fundulea, 2007