Caracteristicile strutilor: temperatura corporala, vocea, auzul si vederea

Strutul este homeoterm si are posibilitatea de a-si mentine temperatura la un nivel optim, suportand mari variatii de temperaturi. Daca temperatura exterioara este scazuta, acest sistem de reglare asigura un aflux scazut de sange in zona cutanata, creand o predispozitie a masei penajului de a forma o camera de aer izolanta. 

 

Acest mecanism de reglare termica lasa descoperite si lipsite de aparare la temperaturile joase anumite parti corporale: articulatiile si regiunile neacoperite cu penaj. 

 

In cazul in care pasarea este cazata, intr-o noapte de iarna deosebit de rece, pe un teren umed si inghetat, exista riscul degerarii picioarelor (este diminuat mecanismul de emanare a caldurii la nivel cutanat).

 

Exista insa un depozit de grasime subcutaneu, aderent strans, ca si cand ar forma un singur corp. chiar cu stratul de piele. In ajutor vine si o crestere a ritmului metabolic, care are drept consecinta o crestere a productiei de calorii. 

 

Rata inalta a metabolismului, care apare evidenta chiar numai observand rapiditatea cresterii in greutate a tineretului, arata atat pierderile de caldura, dar si utilizarea rapida a energiei corporale, pe care tineretul o reintegreaza rapid, concomitent cu ingestin hranei,

 

Este totusi notata pierderea in greutate, ca o consecinta asupra expunerii puilor de strut la temperaturi ambientale scazute, mai ales daca acestia nu sunt hraniti cu o hrana echilibrata pentru pierderile de energie (hipotermie).

 

 

Strutul adult nu are coarde vocale. In anumite perioade ale vietii emite niste sunete particulare: abia eclozionati si pana la sfarsitul primei luni de viata (si pana cand se simte suficient de independent) emite fluieraturi si gagaituri care dau senzatia unei chemari catre parinti. 

 

Ca adult, masculul, in timpul "curtarii" care precede acuplarea emite sunete surde, dar si intense, mugete sau racnete. Pentru restul vietii, masculul nu emite sunete, iar femela nu emite sunete niciodata in viata.

 

In schimb, auzul la strut este foarte dezvoltat. Acesta ii permite sa perceupa zgomotele cele mai mici, emise de la distante mari. Cu toate ca are deschiderile auriculare indreptate catre inapoi, strutul reuseste sa localizeze rapid provenienta zgomotelor. determinand un control si o reactie rapida cu privirea.

 

Vederea este de asemenea foarte dezvoltata, dar nu este dotata cu capacitatea de a percepe pe a intindere mare. Percepe mai ales culorile clare si stralucitoare. Daca nu intervine un semnal auditiv perceptibil, care sa-i provoace o indreptare a privirii catre jocul de origine a sunetului, nu este in masura sa mute privirea catre obiectul interesului sau, mai ales daca acesta se deplaseaza foarte rapid. 

Este un foarte bun vanator de muste, insa numai daca acestea emit zgomote sesizate de strut. In acest caz, insectele sunt urmarite in zbor si prinse cu ciocul.