Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Spanacul de Noua Zeelanda - o salata care creste in desert
Nu, de fapt spanacul de Noua Zeelanda - Tetragonia expansa - nu este o salata. Nu este nici spanac, in ciuda numelui. Are mai degraba gust de stevie, buruiana asta neaosa, mult mai bogata in fier si datatoare de sanatate decat popularul spanac. Ca si dragaveiul nostru oltenesc, spanacul neo-zeelandezilor e invatat cu greul: creste verde si suculent chiar si in cea mai torida luna a lui Cuptor.
Spanacul neo-zeelandez isi are originea, se pare, in Tasmania, de unde s-a raspandit in Noua Zeelanda, Australia, apoi a luat-o purtat de vant si de buzunare marinaresti din insula in insula, prin Pacific, pana a ajuns in India, Japonia, China si tarile Asiei de Sud-Est. Iar de aici s-a raspandit in toata lumea, precum produsele electronice.
Drumul spanacului de Noua Zeelanda pana in farfurie
Conform Societatii de Nutritie din Romania, buletinul de analiza a 100 g de Tetragonia, fiert, scurs, fara sare, arata urmatoarele valori: Calorii - 12; Proteine - 1.300 g; Lipide - 0.170 g, din care acizi grasi saturati - 0.000 g; Glucide - 2.200 g, din care zaharuri - 0.000 g; Fibre - 0.000 g; Sodiu - 107.000 mg.
Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Cresterea prepelitelor japoneze
Cresterea prepelitelor japoneze Lucrarea "Cresterea prepelitelor japoneze" - iti asigura toate informatiile de care ai nevoie pentru a demara acest tip de afacere - iti arata punctele sensibile inerente oricarui inceput - te ajuta sa eviti greseli costisitoare Informatiile prezente pe CD-ul "Cresterea prepelitelor...
Oferta Speciala
valabila 48h
valabila 48h
Este, asadar, o verdeata cat se poate de sanatoasa si destul de hranitoare. Eu stiu ce inseamna cifrele astea, am facut zeci de analize la plante in Agronomie, dar cum nu sunt nutritionist luati afirmatia de mai sus ca pe o parere personala.
Bun, sanatoasa este, sa vedem si gustul ce zice. Ca si aspirina e sanatoasa, dar nu o mancam la micul dejun. In privinta gustului, nu sunt multe de spus. Este acrisor, cu aroma specifica unei "buruieni" verde si mustind de clorofila. Gatit, fie la abur, fie fiert, are un gust similar cu spanacul, dar fara sa lase pe cerul gurii senzatia specifica data de prezenta fierului.
Textura este, insa, surpriza spanacului neo-zeelandez. Frunzele sunt suculente, pocnesc in mana cand le strangi iar asta le face sa se pastreze aproape intregi cand sunt gatite. Rezulta, asadar, o mancare mult mai texturata decat terciul clasic dat de spanacul comun.
Am intalnit mai multe retete cu spanac neo-zeelandez, majoritatea sunau insa asa: cel mai bun este tras la tigaie in putin ulei de masline, apoi fiert la abur in compania unor radacinoase: telina, morcov, pastarnac. Se condimenteaza cu piper, ghimbir, curry si se serveste alaturi de cartofi fierti.
Cultivarea spanacului de Noua Zeelanda in conditiile de clima din Romania
In primul rand, trebuie tinut cont ca vorbim de o planta perena. La ea acasa planta asta formeaza adevarate covoare, intinzandu-si tulpinile pe sol. Sigur ca in Romania ea poate fi cultivata anual, insa nu va atinge niciodata aceleasi dimensiuni si nu va rezista in gradina sau in camp mai tarziu de luna octombrie.
Este o planta de zi lunga - adica are nevoie de mult, foarte mult soare, si de temperaturi pe masura. Este cam singura ei cerinta, in rest, spanacul de Noua Zeelanda creste pe orice sol, dar le prefera pe cele nisipoase. Nu are nevoie de ingrasaminte, se simte bine chiar si pe soluri sarate, acolo unde nu creste altceva.
Schema de infiintare a culturii
Nu se seamana mai devreme de aprilie, plantele tinere sunt sensibile la temperaturi scazute. Se seamana in cuiburi, lasand un metru distanta intre ele. La un cuib se planteaza 3-5 seminte. Pentru un legumicultor, distanta asta intre cuiburi este uriasa si inseamna risipa de teren. Spanacul de Noua zeelanda are insa un ritm lent de crestere, mai ales in primele etape. De aceea, intre cuiburile de spanac se pot semana legume cu perioada scurta de vegetatie, cum sunt ridichile sau salata de primavara, obtinand o cultura mixta.
Dupa recoltarea acestora din urma, spanacul va creste puternic si va acoperi solul, intinzandu-se si sufocand chiar si cele mai incapatanate buruieni. Lucrarile de prasire sunt de prisos, in acest caz. Singura munca pe care cultivatorul o are de facut este o fertilizare faziala, imediat dupa rasarire. Si, desigur, recoltarea.
Primele frunze pot fi culese intru gatire dupa doua-trei luni de la semanat. Asta inseamna ca, infiintata in aprilie, cultura ajunge la maturitate prin iulie - exact in luna in care de pe piata incep sa dispara verdeturile de gradina. Acesta este adevaratul avantaj al spanacului de Noua Zeelanda: este usor de cultivat, nu exista costuri suplimentare, este adaptat secetei si caniculei si poate fi recoltat atunci cand nu prea mai exista alternative.
Recoltarea frunzelor se face treptat, pe masura ce acestea sunt culese, alti lastari pornesc din tulpinile intinse pe sol. Astfel, frunzele pot fi culese incepand din iulie si pana toamna. Productia le hectar ajunge, in aceste conditii, la 40 de tone de frunze verzi.
Autor:
Dragos Serban
Newsletter gratuit
Va oferim CADOU un Raport Special Gratuit "Top 4 Afaceri agricole in 2024".
Votati articolul
Nota: 3.96 din 14 voturi
Urmareste-ne pe Google News
Ultima ora
Idei de afaceri in agricultura