Cinci retete eficiente de preparare a leacurilor din coada soricelului

Coada soricelului contine ulei eteric, acizii achileic, formic, auteic, aconitic, ascorbic, folie, probionic, valerianic, palmitic, stearic, miristic, oleic, linoleic, succinic, urme de acid salicilic, cafeic, alcool etilic metilic, flavone, maltoza, zaharoza, glucoza, arabinoza, galactoza, dextine, aminoacizi, proteine, taninuri, substante anorganice cu elementele chimice fier, mangan, zinc, cupru, cadmiu, nichel, siliciu si calciu.
 
Proprietatile terapeutice ale acestei plante se datoreaza uleiului volatil continut, oferandu-i calitati de expectorant, calmant gastric, intestinal, al mucoasei anorectale, antiinflamator, dezinfectant, antispasmodic al cailor biliare, decongestiv hemoroidal, regenerator de tesuturi.

Substantele sunt concentrate in inflorescenta, apoi in frunze, mai putin in tulpina sau radacina. Planta contine principii antiinflamatoare, calmante, astringente, aseptice. Elimina sau limiteaza procesul inflamator, distruge microorganismele, provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile si usureaza cicatrizarea.

Coada soricelului este recomandata ca remediu natural in tratarea si vindecarea bolilor aparatului urinar, a constipatiei, cancerului genital, durerilor menstruale, osteoporozei, oboselii, gastritei, gingivitei, anorexiei, hemoroizilor, lipsei menstruatiei, enterocolitei, durerilor renale, chisturilor ovariene, viermilor intestinali, inflamatiilor ovarelor, starilor de nervozitate.

Coada soricelului are un efect remarcabil asupra formarii globulelor rosii la nivelul maduvei osoase. Ceaiul de coada soricelului este valoros in tratamentul congestiilor cerebrale.

In medicina populara inflorescentele de coada soricelului reprezenta un remediu natural in tratarea tenurilor uscate, arsurilor, eczemelor zemuinde, plagilor supurate ale tegumentului, ranilor, taieturilor (comprese cu seva stoarsa din planta), durerile de masea puteau fi remediate cu ajutorul frunzelor de coada soricelului pisate si usturoi (sub forma de legaturi), tusea se vindeca daca pacientul bea zilnic ceai din varfurile florale de coada soricelului.

Moduri de preparare
 
Infuzia: 2 linguri de flori la 500 ml de apa clocotita sau mai concentrat 3 linguri la 500 ml de apa clocotita.
 
Alifia: se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada soricelului, proaspete si taiate marunt, se prajeste putin in grasime, se amesteca iar cand face spuma se da tigaia deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi. Dupa 24 de ore se incalzeste usor, se strecoara prin tifon si se introduce intr-un borcan uscat, care se pastreaza la frigider. Se foloseşte pentru tratarea ranilor ce se inchid greu şi a varicelor.

Tinctura I: florile culese pe soare se introduc, fara a se indesa, intr-o sticla, pana la gat. Se toarna deasupra alcool de 40 grade sau tuica de fructe si se lasa la macerat 15 zile la soare sau in apropierea unei surse de caldura. Alcoolul trebuie sa acopere bine planta, pentru a nu intra in stare de descompunere. Din cand in cand se mai agita sticla.
 
Tinctura II: adaugati o cana de coada-soricelului proaspata la doua cani cu votca. Lasati lichidul la macerat timp de doua saptamani inainte de a-l strecura si imbutelia intr-o sticla sterila. Aceasta tinctura este buna pentru spalarea ranilor si leziunilor.
 
Vin:  30-50 g planta la 1 litru de vin. Se fierb ingredientele timp de 10 minute. Preparatul se pastreaza fara a fi strecurat. Se foloseste sub forma de cataplasme, fiind un bun astringent, antiinflamator, antiseptic, calmant. Recomandat in special in tratamentul degeraturilor.