Chimen negru. Proprietati terapeutice

Semintele acestei plante sunt utilizate mai ales pentru aromatizarea diverselor sortimente de branzeturi. Se mai pot utiliza in panificatie sau pentru conservarea unor legume.

Uleiul volatil prezent in seminte contine nigelona, precum si lipide si albumine. Datorita acestor compusi are proprietati diuretice, antihistaminice in spasmele bronhiale.

Alte utilizari terapeutice constau in folosirea semintelor sub diverse forme farmaceutice (infuzie, decoct) ca diuretic, carminativ si afrodisiac. Negrilica este o buna planta melifera, iar semintele sale au un miros deosebit de aromat, specific, care poate fi utilizat in parfumerie.

 

 

Are cerinte moderate fata de temperatura, dar este o planta iubitoare de lumina. Zonele favorabile pentru cultivare sunt cele din sudul tarii. Reuseste pe toate tipurile de sol, dar este de preferat sa se cultive pe soluri cu textura mijlocie, fertile si afanate. Poate fi intalnita si in gradini.

Uneori apare si spontan, ca buruiana, in zonele mai insorite.

 

 

Specia cultivata este Nigella sativa, dar mai exista si alte specii, cu caracteristici asemanatoare, si anume: Nigella damascena, cultivata mai mult ca planta decorativa; Nigella arvensis, care apare ca buruiana.

 

Negrilica este o planta anuala, ierboasa, cu radacina pivotanta si subtire. Tulpina este ramificata, prezinta perisori, iar frunzele sunt alterne, lungi de 2-3 cm, sectate de 2-3 ori; florile sunt solitare, situate in varful ramificatiilor, cu foliole albe, iar spre varf avand culoare albastruie.

Infloreste in lunile mai-iunie. Fructul este o capsula globuloasa, iar semintele sunt mici, de 2-4 mm latime, negre, glabre si zbarcite. Masa a 1.000 de seminte este de aproximativ 2 g.

 

 

Plantele de negrilica nu sunt pretentioase fata de planta premergatoare, reusind dupa orice cultura. Nu trebuie sa revina pe acelasi teren decat dupa 5 ani deoarece se inmultesc bolile si daunatorii. De asemenea, nu trebuie cultivata dupa plante care saracesc solul in elemente nutritive, asa cum este floarea-soarelui.

 

 

Negrilica nu este pretentioasa la aplicarea ingrasamintelor deoarece are consumuri moderate de substante nutritive. Se pot utiliza doze moderate de gunoi de grajd, foarte bine maruntit si fermentat, in doze de 10-15 t/ha, aplicat toamna sub aratura. Odata cu aplicarea gunoiului, se mai pot administra si fosfati naturali, in doza de 30-40 kg P2O5/ha.

 

 

Dupa recoltarea plantei premergatoare si distrugerea resturilor vegetale prin discuit, se executa o aratura la 20-25 cm, dupa care se intretine aratura prin lucrari cu grapa cu discuri, in agregat cu grapa cu colti reglabili. Primavara se va pregati patul germinativ cu combinatorul sau cu o grapa cu discuri, in functie de starea terenului.

 

 

Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa fie sanatoasa, sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata si sa provina din cultura anului precedent, deoarece facultatea germinativa se poate pierde foarte usor. Soiul recomandat este De Braila.

 

Puritatea fizica a semintelor trebuie sa fie de minimum 85%, iar germinatia de minimum 75%.

 

Cantitatea de samanta utilizata pentru un hectar este de circa 10 kg, prin care se realizeaza o densitate la rasarire de 140-150 de plante/m2. Se va semana cu semanatori universale (SUP-21, SUP29), la distanta dintre randuri de 50 cm (pentru executarea prasilelor si a buchetarii dupa rasarire) si la adancimea de 1-2 cm.

 

 

Dupa rasarirea plantelor se recomanda prasile intre randuri si pliviri intre plante pe rand, ori de cate ori este necesar, pentru combaterea buruienilor.

 

In culturile de negrilica nu sunt semnalate boli sau daunatori care sa scada productia in mod semnificativ. Pentru o polenizare mai buna se pot amplasa 1-2 stupi/ha, in apropierea culturii.

 

 

Recoltarea in conditii optime, cu maximum de acumulare si continut in principii active, se realizeaza de la inceputul infloririi si pana la inflorirea deplina. Se recomanda, de asemenea, ca recoltarea sa se faca pe timp frumos, cu temperaturi ridicate, in orele amiezii, cand exista insolatie puternica.

 

Pe suprafete mici se poate recolta si manual, cu secera; dupa uscarea plantelor se treiera la stationar, pentru separarea semintelor.