Tuta absoluta, molia miniera a frunzelor care afecteaza tomatele, depistata in Moldova

La inceputul lunii iunie a fost depistata molia tomatelor - Tuta absoluta, in transporturile de rosii turcesti importate de Republica Moldova.

Ministerul Agriculturii din aceasta tara atentioneaza agenții economici sa examineze mai minutios permisul fitosanitar de import.

De asemenea, autoritațile recomanda importatorilor ca acestia sa efectueze toate procedurile de verificare, pana la initierea procedurilor de export a produselor agricole.

Ce este, ce daune produce si cum se combate molia miniera a tomatelor, Tuta absoluta

TUTA ABSOLUTA (Molia miniera a frunzelor) este originara din America de Sud. in Europa a fost semnalata pentru prima data in Spania, in anul 2006. Dupa anul 2007 prezenta daunatorului a fost semnalata in Maroc si Algeria iar dupa anul 2008 in sudul Frantei, Italia, Tunisia, Olanda.

In Romania, prima aparitie a daunatorului a fost consemnata in luna iunie 2009 - intr-o piata din municipiul Oradea, la o proba de tomate cu provenienta probabila din Spania. Tot in acelasi an daunatorul a fost semnalat si intr-o gospodarie din municipiul Baia Mare.

In judetul Arad, prima semnalare a daunatorului s-a inregistrat in primavara anului 2010, la serele din orasul Curtici. Migrarea naturala Se cunoaste foarte putin despre raspandirea naturala a daunatorului, dar sunt indicii ca se poate deplasa in zbor pe distante apreciabile, vantul fiind un element favorizant. in Spania, molia miniera a fost depistata la zeci de km de fermele producatoare de tomate, inclusiv in paduri.

Este o dovada relevanta privind raspandirea naturala a daunatorului.

Descrierea daunatorului

Moliile adulte (fluturii) sunt de culoare gri-maroniu, au o lungime de 5 - 7 mm, anvergura aripilor fiind cuprinsa intre 8 - 10 mm. Antenele sunt filiforme, margelate, de culoare crem. Masculii au o culoare mai inchisa decat femelele. Ouale sunt relativ mici (0,35 mm lungime), cilindrice, de culoare crem. Larvele tinere sunt mici (0,5 mm), de culoare galbuie.

La maturitate culoarea larvelor devine verde-galbuie, capul are culoare neagra si apar doua benzi dorsale negre. in ultima varsta larvara masoara aproximativ 9 mm, iar partea dorsala capata culoare roz. Pupele sunt de culoare maro deschis, masurand aproximativ 6 mm.

TUTA ABSOLUTA este un micro lepidopter, cu un potential mare de reproducere. Un ciclu de dezvoltare (de la ou, la ou) are o durata de 24 - 38 zile, in functie de temperatura. Temperatura minima necesara dezvoltarii este de 9 grade Celsius.

O femela matura poate depune pe durata vietii 250 - 260 oua, de regula pe organele verzi ale plantei gazda. Incubatia dureaza 4 - 5 zile, dupa ecloziune larvele desfasurand 4 varste larvare, pe parcursul a 12 - 15 zile. Daunele efective se datoresc larvelor, care se hranesc pentru dezvoltare cu mezofilul frunzelor, provocand galerii miniere.

In ultima varsta larvara, inainte de naparlire, larvele pot fi gasite, temporar, afara din galeriile miniere. impuparea are loc in sol sau pe frunzele uscate cazute pe suprafata solului.

Larvele nu intra in diapauza atata timp cat au hrana iar temperatura este favorabila dezvoltarii. in spatiile inchise si in zonele calde daunatorul poate dezvolta 10 - 12 generatii/an. in zonele temperate, in conditii naturale, iernarea poate avea loc in diferite stadii: ou, pupa sau adult, in functie de conditiile mediului inconjurator.

In sudul Europei si in Africa de Nord nu a fost observata iernarea daunatorului. Moliile adulte sunt active in timpul noptii, in timpul zilei ascunzandu-se printre frunze.

Ce daune produce

TUTA ABSOLUTA poate produce pagube tuturor organelor supraterane ale plantelor de tomate, in toate fazele de vegetatie. Larvele prefera frunzele si tulpinile dar pot ataca atat mugurii florali cat si fructele. Caracteristic atacului este faptul ca larvele produc galerii in organele daunate, la locul de intrare in galerii observandu-se gramajoare de excremente negre. Simptomele cele mai distincte sunt reprezentate de galeriile provocate in frunze, larvele consumand doar mezofilul frunzei. Hrana preferata a larvelor este reprezentata de tesuturile palisadice ale mezofilului, situate sub epiderma superioara a frunzelor, care ramane intodeauna intacta. Din acest motiv minele provocate de larve apar, la inceput, sub forma unor pete mici de culoare albiciosa. Pe masura ce larvele se hranesc si cresc, petele de pe frunze se maresc, devin alb-verzui, apoi galbui.

Galeriile (minele) sunt de forma neregulata, putand fi separate sau unite, in functie de densitatea populatiei daunatorului. in interiorul galeriilor se observa resturile negre, de excremente (Fig. 2) Figura 2 Daca atacul este puternic, frunzele sunt distruse. La atacul pe fructe, larvele rod galerii in fruct, favorizand patrunderea unor patogeni (bacterii, ciuperci), care provoaca deteriorarea fructelor, facandu-le improprii pentru comercializare si consum. Ca urmare a atacului moliei miniere productia de tomate poate inregistra pierderi catastrofale, cuprinse intre 50 - 100 %.

La cartof, simptomele caracteristice apar pe frunze dar si pe turberculi. Galeriile sapate de larve in tuberculi faciliteaza, ca si in cazul fructelor de tomate, patrunderea si instalarea unor patogeni care conduc in final la distrugerea tuberculilor.

Masuri de prevenire si monitorizare

1. Eliminarea tuturor plantelor din culturile precedente, a resturilor vegetale, din sere dar si din afara serelor. Distrugerea tuturor buruienilor si mai ales a celor din fam. Solanaceae.

2. Verificarea etanseitatii serelor si utilizarea plaselor pentru afide. Instalerea usilor duble la intrarea in sera.

3. Plantarea rasadurilor produse in zone libere de molia miniera. Monitorizarea zonei in care se produc rasadurile cu capcane cu feromoni. Dupa plantarea rasadurilor in sere este necesara instalarea capcanelor cu feromoni (2- 4/ha) pentru semnalarea aparitiei femelelor de Tuta absoluta.

Masuri de combatere

Datorita modului de daunare: galerii in frunze, in tulpini si in fructe, dar si datorita rapiditatii mari cu care se dezvolta rase noi, rezistente la insecticide, controlul chimic asupra daunatorului este limitat.

Combaterea chimica se poate face cu insecticide sistemice pe baza de imidacloprid, indoxacarb, spinosad si abamectin utilizate in tarile unde daunatorul este prezent si produce pagube de mai mult timp. Pentru a evita aparitia rezistentei la insecticide este necesara utilizarea dozelor recomandate in literatura de specialitate, un numar redus de tratamente si alternarea produselor cu substante active diferite.

Combaterea biologica se poate realiza prin utilizarea capcanelor feromonale (25/ha), a parazitilor naturali si pradatorilor naturali, in vederea reducerii nivelului populatiei. Combinarea tratamentelor chimice cu utilizarea capcanelor feromonale s-a dovedit a fi cea mai eficienta metoda de combatere.