Bolile cepei - mozaicul

La noi se intalneste in toate regiunile tarii, producand pagube insemnate mai ales la culturile semincere, productia plantelor bolnave fiind cu pina la 75 % mai redusa decat a celorsanatoase.

Simptomele. Incepand de la baza, frunzele manifesta dungi galbene, de dimensiuni diferite, iar din loc in loc prezinta adincituri de forma unor "urme de degete". Mai tarziu frunzele se ingalbenesc, rigiditatea lor este redusa, majoritatea fiind culcate la pamint. Cepele plantelor bolnave sunt mai mici cu aproximativ 25%, decat ale celor sanatoase, putrezesc in procent ridicat peste iarna, iar primavara incoltesc mai timpuriu decat cele neinfectate. Tulpinile florifere prezinta de asemenea striuri galbene, sunt puternic deformate si cu aproximativ 30 cm mai scurte decit normal. Inflorescentele si numarul florilor fiind reduse, productia de samanta este esential micsorata. La anumite soiuri, infectia este frecvent mascata sau virusul se gaseste in stare latenta.

Agentul patogen. Virusul se prezinta sub forma de particule filamentoase, de 16/772 mμ, inactivitatea termica are loc la 75 - 80°C, dilutia limita este de 1 :10 000, iar rezistenta in frunze este de peste 2 zile. Pe langa ceapa, virusul infecteaza usturoiul si usturoiul. Experimental poate fi transmis prin ino¬culare de suc si prin injectii hipodermale, iar in natura printr-un numar de peste 60 de specii de afide, dintre care mai importante sunt: Aphis gossypii, A. rumicis, Brevicoryne brassicae, Macrosiphum pisi, Myzus persicae. Relatia dintre virus si vectori este de tip nepersistent. De la un an la altul sursa de infectie este asigurata prin folosirea la plantare a arpagicului si a bulbilor infectati, prin cepele care cresc din bulbii infectati ramasi toamna in sol dupa recoltare si prin plantele infectate din speciile sensibile spontane.

Combaterea. Cea mai importanta masura de prevenire a bolii consta in asigurarea unui spatiu de izolare de circa 500 m intre culturile din anii I, II si III, precum si intre toate acestea si terenurile cultivate cu ceapa in anul precedent. Prin aceasta izolare in spatiu se evita pierderile de pro¬ductie datorita infectiilor primare (prin afide) si se obtine un material de plantare sanatos pentru culturile din anii II si III. Faptul ca bulbii infectati incoltesc mai timpuriu ne permite sa efectuam o sortare a materialului de plantatie. Astfel, plantandu-se numai bulbi neincoltiti, procentul semincerilor sanatosi a fost la plantarea de toamna cu 10% , iar la cea de primavara cu aproximativ 20% mai mare decat in cazul folosirii bulbilor incoltiti, productia de samanta crescind de la 160 la 580 kg/ha, respectiv de la 400 la 570 kg/ha. In cazul folosirii bulbilor incoltiti artificial, cu eliminarea celor infectati, pe baza simptomelor foliare care apar la scurt timp de la incoltire, procentul semincerilor sana¬tosi a fost de peste 80 - 90%, cantitatea de samanta obtinuta fiind dubla fata de parcelele plantate cu bulbi, ale caror frunze au prezentat simptome dupa incoltire.