Bolile si daunatorii albinelor. Loca americana

Albinele melifere sunt predispuse la o serie de afectiuni specifice speciei. Acestea pot aparea atat la nivelul puietului, cat si la nivelul albinei adulte. Insa primul pas in combaterea bolilor este sa stiti si sa recunoasteti puietul sanatos. 

 

In primul rand trebuie sa realizati daca regina depune puietul dupa un bun tipar. Aceasta inseamna ca trebuie sa gasiti puiet de diferite varste in cercuri concentrice pe un fagure. Teoretic, matca depune oua in fiecare celula, asa ca acestea contin fie un ou, o larva sau sunt capacite. Celulele in care nu s-a depus nimic sunt cel mai usor de depistat. 

 

Exista posibilitatea sa observati siruri de celule goale si sa nu stiti ce se petrece. Aveti grija ca acestea sa nu se afle deasupra sarmei din fundatie. Unele regine nu isi depun ouale in aceste celule, dar asta nu inseamna ca este ceva in neregula. Oul trebuie sa stea in centrul bazei celulei, sa fie usor curbat si indreptat spre fagure. Ouale trebuie sa fie situate langa celulele care contin mici larve.

 

Larvele sunt de diferite marimi, de la cele o idee mai mari decat un ou care abia a eclozat pana la cele care umplu celula. Acestea trebuie sa aiba o culoare alb-perlata si sa stea comod in celula.

 

Un ou eclozeaza in trei zile, iar unei larve de lucratoare ii ia sase zile pana va iesi, astfel va trebui sa gasiti de doua ori mai multe larve daca regina depune constant in perioada sa de varf. Trasatura caracteristica a unui cuib de puiet constituit ar trebui sa fie puietul capacit. 

 

Avand in vedere ca unei larve ii ia douasprezece zile sa ajunga in stadiul de pupa si sa iasa adult vor exista de doua ori mai multe celule cu puiet capacit decat larve. Daca fagurele a fost folosit pentru cresterea mai multor generatii, atunci capacelele vor avea o culoare maronie.

Ele sunt mai deschise in cazul fagurilor mai noi si albe atunci cand avem de-a face cu faguri noi. Puietul sanatos de lucratoare are capace uniforme, usor boltite. Capacele care adapostesc larve de trantori vor avea bolta mai pronuntata deoarece dimensiunile acestora sunt mai mari decat ale albinelor lucratoare. 

 

Cand adultul iese, acesta lasa in urma coconul (invelisul protector facut din fire foarte subtiri) care captuseste celula si acopera fecalele larvei. Albinele-doici isi curata si isi lustruiesc celulele inainte ca regina sa depuna oua in ele. Daca nu exista boli in colonie, acest fagure se numeste „fagure curat”.

 

Bolile albinei melifere sunt de trei tipuri: boli contagioase, necontagioase si intoxicatii. Bolile contagioase pot fi la randul lor bacteriene, virotice, micotice si parazitare. Bolile bacteriene sunt loca americana, loca europeana, septicemia si paratifoza.

 

 

Loca americana este una dintre cele mai periculoase boli care ataca puietul, moartea lui producandu-se dupa capacire. De obicei apare dupa culesul la salcam. Agentul patogen este un microb sporulat cu foarte mare rezistenta (20-40 ani) numit Bacillus larvae, care se prezinta fie sub forma de bastonas cu extremitatile usor rotunjite, lung de 2-5 microni si lat de 0,5-0,8 microni, fie sub forma de filament.

 

Fata de temperatura, rezistenta germenului in stadiul sporulat este mare, osciland in functie de mediul in care se gaseste inglobat. Astfel, sporii suspendati in apa pier dupa 13 minute la 100°C, cei din miere sunt distrusi la 105-107°C dupa 20-40 de minute, iar cei din ceara dupa 30 de minute la 120°C. La caldura uscata de 100°C, sporii de loca americana mor abia dupa 8 ore.

 

In stare vegetativa (de bastonas), Bacillus larvae moare dupa 10 minute in apa incalzita la 60°C, iar sub actiunea sodei caustice 5% si a formolului 10% este distrus in 5 minute. Sporii de Bacillus larvae rezista la actiunea acidului fenic 5% timp de luni de zile, a alcoolului 96° timp de 40 de zile, a cloraminei 10% si a sublimatului coroziv 0,5-1% timp de cateva zile.

 

Contaminarea se face pe cale bucala, incepand din a doua zi a stadiului larvar, cand puietul incepe sa fie hranit de catre albine. Sursa principala de infectie o constituie cadavrele larvelor uscate, moarte de loca americana. Albinele incearca sa elimine din stup aceste larve si sa curete celulele respective, preluand sporii pe piesele bucale, pe picioare si pe corp. 

 

Albinele lucratoare raspandesc sporii in tot stupul, pe faguri, in miere si polen, precum si pe pereti si in crapaturile stupilor, unde pot ramane timp de mai multi ani. Transmiterea bolii dintr-un stup in altul si dintr-o stupina in alta se poate face prin intermediul albinelor hoate, precum si prin intermediul matcilor, familiilor si roiurilor de albine cumparate la intamplare, a stupilor si inventarului apicol vechi, ceara si miere.

 

Simptomele ce ne indica aparitia acestui agent patogen pot fi observate dupa aspectul capacelelor de la puiet, care sunt perforate si concave. Larvele au o culoare galbena spre maroniu si un miros urat. Masa putrefianta este filanta, adica aceasta curge fara picaturi, fapt ce o si diferentiaza de loca europeana. 

 

Albinele lucratoare cu functia de sanitar indeparteaza un anumit procent din larvele moarte pentru a permite reginei sa depuna oua. Astfel puietul, in loc sa fie compact ca la orice familie sanatoasa, este dispus neuniform, imprastiat. Daca se deshidrateaza, corpul larvei devine complet uscat si se lipeste de peretii celulei fiind aproape imposibil de separat.

 

Avand in vedere marea rezistenta a formelor sporulate, se impune, ca o necesitate, colectarea albinelor intr-o lada goala, acoperita cu plasa de sarma, urmand ca albinele sa fie tinute la rece si intuneric (pivnita) timp de doua zile, pentru a permite consumarea mierii infectate din gusa si eliminarea sporilor. Dupa acest interval de timp, albinele sunt transvazate intr-un stup dezinfectat, prevazut cu faguri artificiali, unde li se administreaza sirop medicamentos.

 

Dupa o prealabila curatire, stupii se dezinfecteaza cu o solutie calda de soda caustica 3-4%, se lasa la soare timp de 6 ore, dupa care soda se indeparteaza prin clatire cu multa apa, se usuca si se revopsesc.

Inventarul apicol se dezinfecteaza prin flambare, iar echipamentul de panza prin fierbere timp de 30 de minute. Albinele moarte, stupii vechi si inventarul de mica valoare (perne, paturi etc.) se distrug prin ardere. Mierea infectata se dilueaza cu o cantitate egala de apa, dupa care se sterilizeaza prin fierbere pana revine la volumul initial si se foloseste exclusiv in hrana oamenilor.

 

Fagurii se reformeaza pentru extragerea cerii, iar bostina se arde.

 

In tratamentul locei americane se pot utiliza sulfamidele si unele antibiotice. Din grupa sulfamidelor se remarca sulfatiazolul, iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina, eritromicina, negamicinul. Solutia medicamentoasa pe baza de sulfatiazol se prepara dintr-un gram sulfatiazol la un litru sirop si se administreaza cate 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine, in 7 reprize, din 4 in 4 zile. 

 

Sulfatiazolul comprimate se administreaza in amestec cu zahar pudra, in doza de doua comprimate a 0,5 g la 100 g zahar presarat deasupra cuibului, repetat de doua ori la interval de 7 zile.

 

Oxitetraciclina se poate utiliza in doze de 0,5 g la un litru de sirop, administrarea facandu-se in trei doze a cate un litru, la interval de 7 zile. Oxitetraciclina sub forma uscata (pulbere) se amesteca cu zahar pudra in cantitate de 5 g la 1 kg de zahar si se administreaza prin presarare in trei doze a cate 100 g fiecare, la interval de 7 zile.

 

Eritromicina se foloseste in doza de 0,3 g la litru de sirop, cate 250-400 ml pentru o familie de albine, de doua ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la interval de 7 zile.

 

Negamicinul se utilizeaza in doza de 0,4 g la litrul de sirop, cate 250 ml pentru o familie de albine, de 2 ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la interval de 7 zile. La aparitia bolii se trateaza toate familiile de albine din stupina, ele fiind considerate contaminate