Nu confundati mirodeniile! Cimbru, de camp, cimbru de gradina si cimbrisor

Cimbrul de camp, cimbrisorul si cimbrul de gradina sunt trei mirodenii intre care adesea se pot face confuzii.
Cimbrul de camp si cimbrisorul fac parte din acelasi gen, genul Thymus. Ambele sunt plante multianuale. Impreuna cu cimbrul de gradina ele fac parte din familia Lamiaceae, in care mai intalnim si maghiranul, salvia, levantica, busuiocul si menta. Este familia plantelor aromate, cele care dau gust si savoare mancarurilor.

Pentru a evita confuziile si pentru a cunoaste diferentele subtile de gust, va prezentam, astazi, cimbrul de gradina, cimbrul de camp si cimbrisorul.

Cimbrul de gradina - Satureja hortensis

Cimbrul de gradina, atata timp cat este cultivat intr-un loc bine insorit, se multumeste cu putin. Creste pe aproape orice tip de sol, rezista la seceta dar si la ploi abundente. Este in schimb o planta posesiva care, precum mai toate rudele sale aromate, este sufocat repede de buruieni, de aceea plivitul trebuie facut cat mai des. Cele mai aromate frunze se recolteaza atunci cand plantele au inceput sa infloreasca.

Cimbrul de camp - Thymus vulgaris

Spre deosebire de cimbrul de gradina, cimbrul de camp este o planta multianuala care isi dezvolta in primele stadii de dezvoltare o radacina pivotanta puternic ancorata in pamant. In urmatorii ani, radacina se va ramifica iar din ramificatii vor pleca in vegetatie alte plante dand nastere unei tufe, alcatuita dintr-o radacina si mai multe tulpini.

Diametrul acesteia poate ajunge chiar la 50 cm, crescuta in conditii optime. Tufa este insa mai scunda decat cimbrul de gradina. Frunzele sale sunt mai rotunjite si un miros usor amarui. Din punct de vedere al cultivarii, are aceleasi pretentii ca si cimbrul de gradina, respectiv un loc insorit si ferit de vanturi puternice, si necesita multa atentie in privinta buruienilor.

Cimbrisorul - Thymus serpillum

Ruda salbatica a cimbrului de camp este cimbrisorul, Thymus serpillum, care mai este numit tamaita sau iarba cucului. Este o planta pe care o intalnim pe dealuri, pe pajisti sau pasuni alpine, in locuri mai greu accesibile precum stancariile. Tulpina lui este taratoare si nu depaseste 10-15 inaltime. Frunzele sale sunt mici si au un miros puternic aromat, usor iute.

Se foloseste atat pentru condimentarea mancarurilor cat si pentru prepararea unor ceaiuri in medicina naturista. Are o actiune diuretica, coleretica, antihelmintica si antiseptica intestinala, dar se recomanda ca stomahic-aromatic in tusea spastica, convulsiva si astmatica.