Orientari strategice privind dezvoltarea acvaculturii in Uniunea Europeana

Ele nu creeaza noi obligatii legale, ci prezinta o serie de masuri voluntare pe care le pot lua statele membre, Comisia si partile interesate pentru a promova aceasta industrie care este sustenabila din punct de vedere economic, social si al mediului si care ofera consumatorilor alimente de origine marina sanatoase si de inalta calitate.

Orientarile strategice sunt legate de propunerea de reforma a politicii comune in domeniul pescuitului (PCP), care urmareste promovarea acvaculturii prin intermediul unei asa‑numite "metode deschise de coordonare". Pe baza acestor orientari, si fara a aduce atingere rezultatului negocierilor privind reforma PCP, statele membre isi vor elabora planurile strategice nationale multianuale, luand in considerare potentialul, situatiile initiale si provocarile specifice fiecarei tari.

Dupa cum s-a subliniat in reforma politicii comune in domeniul pescuitului - in curs de negociere - sectorul acvaculturii ar putea contribui la reducerea diferentei dintre consumul din ce in ce mai mare de alimente de origine marina si stocurile de peste tot mai reduse. in fapt, acvacultura poate oferi o alternativa viabila la pescuitul excesiv si poate genera crestere economica si locuri de munca, atat in zonele costiere, cat si in cele interioare.

Acest sector este in plina expansiune in alte parti ale lumii, dar, in general, stagneaza in cadrul UE, in parte din cauza procedurilor greoaie de acordare a licentelor si a lipsei eficientei administrative la diferite niveluri.

"Astazi, poate fi nevoie si de trei ani pentru obtinerea unei licente pentru o noua ferma de acvacultura, ceea ce, in mod evident, descurajeaza investitorii", a declarat comisarul european pentru afaceri maritime si pescuit, Maria Damanaki.

"Doresc sa cooperez cu statele membre pentru a reduce birocratia si pentru a spori competitivitatea acestui sector, pe baza nivelului ridicat de protectie a consumatorilor si a mediului pe care il avem in prezent", a mai precizat oficialul european.

Comisia a identificat patru provocari principale carora trebuie sa le raspunda sectorul acvaculturii:

- necesitatea de a se reduce birocratia si incertitudinea cu care se confrunta operatorii;
- nevoia de a facilita accesul la spatiu si la apa;
- cerinta privind cresterea competitivitatii sectorului;
- nevoia de ameliorare a conditiilor echitabile de concurenta prin exploatarea avantajului concurential pe care il au produsele din peste "originare din UE".

Orientarile abordeaza aceste provocari si identifica o combinatie de masuri, cum ar fi simplificarea administrativa, amenajarea teritoriului, organizarea pietei, diversificarea, o mai buna etichetare si informare, menite sa ajute fortele pietei sa deblocheze potentialul acvaculturii din UE. De exemplu:

Comisia va coordona un proces de identificare a celor mai bune practici, pentru a reduce termenele de acordare a licentelor in cazul infiintarii unei noi intreprinderi de acvacultura.

In 2010, valoarea productiei din acvacultura UE a fost de 3,1 miliarde EUR pentru o productie de 1,26 milioane de tone, care corespunde unui procent de aproximativ 2 % din productia acvaculturii mondiale. in acvacultura UE, productia a stagnat in ultimii zece ani, desi in alte regiuni - in special din Asia - s-a inregistrat o crestere foarte rapida a sectorului.

In prezent, alimentele de origine marina consumate in UE (care includ atat produsele pescaresti, cat si pe cele din acvacultura) provin in proportie de 10 % din sectorul acvaculturii UE si 25 % din sectorul pescuitului din UE, 65 % fiind importuri din tari terte. Diferenta dintre consum si productia interna a activitatilor de pescuit a crescut constant in ultimii ani, iar acvacultura poate contribui la reducerea ei.