Cimbru de cultura: particularitati si amplasarea culturii

Continutul in ulei volatil poate varia, in functie de conditiile de cultivare si cele climatice intre 0,2 si 0,9%, in materialul proaspat si intre 0,5 si 2,65% in cel uscat. Pe langa ulei volatil, cimbrul de cultura mai contine si flavonoizi, taninuri si acizi organici, pentozani si vitaminele C si B1.

 

Datorita acestui complex de compusi, cimbrul poate fi utilizat in diverse afectiuni ale aparatului respirator, precum sinuzite, bronsite, raguseli, tuse convulsiva.

Poate intra, de asemenea, si in componenta unor ceaiuri contra colicilor, a ceaiului pectoral s.a. Uleiul volatil se mai poate utiliza drept dezinfectant in apa de gura, gargarisme sau pentru paste de dinti.

Cimbrul de cultura mai poate fi folosit si in cosmetica sub forma de lotiuni, iar herba uscata se mai utilizeaza in diverse preparate alimentare, de tipul conservelor sau ca si condiment.

 

Aceasta specie poate fi cultivata si in scop ornamental si este, de asemenea, o apreciata planta melifera.

 

 

Cimbrul de cultura este o planta pretentioasa fata de factorii climatici. Are cerinte ridicate de temperatura, fiind afectat in iernile cu temperaturi nu foarte scazute, dar cu vanturi puternice si fara zapada. Este o specie rezistenta la seceta, dar in primele faze de vegetatie are nevoie de o cantitate mai mare de apa pentru o dezvoltare cat mai uniforma.

 

Cimbrul de cultura este o planta iubitoare de lumina, necesara acumularii uleiului volatil.

 

Reuseste pe toate tipurile de sol si se poate cultiva in zonele favorabile din sudul si vestul tarii. Totusi, cele mai bune recolte se obtin pe solurile profunde, bine drenate, cu fertilitate buna, afanate si care se incalzesc usor.

 

 

Cimbrul de cultura este un subarbust, peren. Radacina este pivotanta, iar din anul al doilea de cultura ramifica foarte mult. Tulpina poate ajunge la inaltimi de 40 cm si la baza este lignificata.

Frunzele sunt dispuse opus, oval-lanceolate, mici si paroase pe partea dorsala. Inflorescentele sunt spiciforme, laxe, cu flori ce au corola de culoare rosie-violacee. Infloreste din mai pana in iulie. Fructele sunt nucule, grupate cate patru intr-un caliciu persistent, de culoare bruna, iar masa a 1.000 de seminte este de 0,20-0,25 g. 

 

 

Cimbrul de cultura fiind o planta perena se cultiva in afara asolamentului. Nu este pretentios fata de planta premergatoare, reusind dupa orice cultura.

Cele mai bune premergatoare sunt leguminoasele pentru boabe, cerealele, borceagurile sau alte plante care lasa solul curat de buruieni si fara resturi vegetale. Poate sa revina pe acelasi teren dupa 6-7 ani. Trebuie evitate terenurile imburuienate cu buruieni perene.

 

 

Cimbrul de cultura raspunde foarte bine la aplicarea ingrasamintelor organice de tipul gunoiului de grajd. Acesta se aplica vara sau toamna inainte de arat; plantele reactioneaza la efectul ingrasamantului prin cresterea productiei de herba, dar si prin sporirea continutului in ulei volatil.

Cantitatea de gunoi de grajd recomandata este de 20-30 t/ha. In urmatorii ani se poate aplica si o suplimentare cu fosfat natural (in doze de 40 P2O5 kg/ha), dar se recomanda si administrarea de mranita sau compost.

 

 

Lucrarile pentru infiintarea culturii depind de perioada de recoltare a plantei premergatoare si de faptul ca, aceasta specie se poate inmulti atat pe cale generativa prin seminte cat si pe cale vegetativa.

Dupa recoltarea plantei premergatoare se recomanda dezmiristirea, urmata de o aratura adanca, executata la 22-25 cm. Dupa arat, terenul se marunteste cu grapa cu discuri, si apoi se pregateste patul germinativ cu un combinator.

 

 

In cazul semanatului direct in camp, daca solul este prea afanat si exista pericolul ca semintele sa fie semanate prea in adancime, inainte de semanat se recomanda nivelarea si tasarea terenului cu tavalugul, iar apoi, eventual sa se grapeze usor. 

 

Se poate semana tarziu in toamna (noiembrie) sau primavara in prima urgenta, in luna martie. Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa fie sanatoasa, sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata si sa provina din cultura anului precedent, deoarece facultatea germinativa se poate pierde foarte usor.

Soiurile recomandate in cultura sunt De Dolj si Smarald. Puritatea fizica minima a semintelor trebuie sa fie de 75%, iar germinatia de minimum 65%. 

 

Cantitatea de samanta utilizata pentru un hectar este de 3-4 kg, iar adancimea de semanat de 0,5-1 cm. Se poate semana cu semanatori universale (de tip SUP-21, SUP-29), la distanta dintre randuri de 50 cm, pentru executarea prasilelor si a buchetarii dupa rasarire.

 

Daca se infiinteaza cultura prin rasaduri, atunci acestea se pot obtine in straturi reci, in vara pentru plantarile de toamna sau in rasadnite calde sau semicalde, pentru plantarea din primavara.

Semanatul in straturile reci se va face in luna iulie, iar suprafata necesara pentru infiintarea unui hectar de cultura este de 60 m2, folosind 0,3-0,6 kg de samanta. Pentru rasadnitele calde se va semana in luna februarie, folosind aceeasi tehnica ca pentru straturile reci. 

Pentru a fi grabita incoltirea se recomanda umectarea semintelor timp de 24 de ore in apa la 18-20 grade C.

 

Pentru un hectar sunt necesare circa 200.000 de fire de rasad. Rasadurile se vor planta cate doua la cuib; se uda la fiecare cuib, se face fasonarea rasadurilor si mocirlirea radacinilor pentru o prindere mai rapida si sigura. La 6-7 zile de la plantat, se verifica prinderea rasadurilor si se inlocuiesc golurile. Se planteaza la 50 cm intre randuri, 20 cm intre cuiburi pe rand si 100.000 cuiburi la ha.

 

La inmultirea vegetativa, materialul provine din despartirea tufelor de la plantatiile vechi care se desfiinteaza. Ramurile de la baza tufei care au format radacini se pot folosi la plantare, existand posibilitatea de inradacinare a lastarilor.

In acest scop, in luna octombrie, tufa se taie la 8-10 cm deasupra solului si se acopera cu pamant. In anul urmator, de pe ramurile imbatranite apar lastari noi, bine inradacinati. In cursul primaverii, acestia se musuroiesc, iar toamna, se scot si se desfac in mai multi puieti care trec in scoala de fortificare un an.

De la o tufa se pot obtine pana la 200 puieti. Plantarea in locul definitiv se face ca si cea pentru rasadul obtinut prin samanta. Aceasta metoda este destul de laborioasa si, pentru ca necesita o cantitate mare de forta de munca, este mai putin recomandata in practica obisnuita.

 

 

Dupa plantare imediat se recomanda o prasila, iar in timpul vegetatiei se recomanda prasile si pliviri intre plante pe rand, ori de cite ori este necesar, pentru combaterea buruienilor.

Dupa recoltare se recomanda o prasila, iar in toamna, trebuie facuta musuroirea plantelor pentru a rezista mai bine peste iarna. Completarea golurilor se face cu rasad pastrat, special in acest scop, din rasadul initial folosit la plantare.

 

 

Se recolteaza manual cu secera, taind lastarii la 10-15 cm de la sol si cu atentie pentru a nu disloca tufa. De asemenea, recoltarea trebuie sa se faca pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua. Imediat dupa recoltare, produsul proaspat se transporta la distilerii sau pentru conditionare si uscare.

Uscarea la umbra se face in strat subtire, in incaperi bine aerisite, uscate si curate. Uscarea artificiala se va face la temperaturi de cel mult 35 grade C. Randamentul de uscare este de 4:1.

 

Conditiile de receptionare pentru produsul uscat sunt urmatoarele: maximum 2% tulpini  lignificate si frunze brunificate, maximum 1% tulpini lipsite de frunze, maximum 2% corpuri straine organice si minerale, maximum 13% umiditate, continutul in ulei volatil minimum 1%. 

 

Pentru produsul in stare proaspata, se admit: maximum 1% tulpini lignificate si frunze brunificate, maximum 1% tulpini lipsite de frunze, maximum 1% corpuri straine organice si minerale, continutul in ulei volatil minimum 0,3%.

 

Productiile de herba uscata, in primul an sunt de circa 500 kg/ha, iar in anul al doilea se pot obtine aproximativ 2.000-3.000 kg/ha.