Culturi exotice in Romania. Cum se produce aclimatizarea?

Culturile exotice in Romania sunt posibile datorita unui factor esential. Discutam despre aclimatizare si plante aclimatizate in tara noastra. In trecut, apartineau altei lumi. Kiwi, curmalul chinezesc, kaki sau banana nordului sunt pentru cei mai bogati dintre noi. 

 

Schimbarea climei la nivel global (chiar daca nociva, pe alocuri) a permis ca aceste culturi sa rasara si in Romania. Specialistii au aclimatizat fructele tropicale, alaturandu-le celor neaose. 

 

Kiwi-ul autohton rezista chiar si la -40 de grade. Se intampla ca in 1993 o bursa italiana sa ii determine pe profesorii Nicolae Copoiu si Florin Stanica sa dezvolte aclimatizarea plantelor exotice in Romania. Cei doi dascali au venit acasa cu butasi de kiwi. Conditiile meteorologice din ultimii ani au permis cultivarea kiwi.

 

Acestor culturi le merge foarte bine in zonele in care sunt plantati caisi si piersici, in sudul tarii, in Banat si Dobrogea. In primii doi ani de viata, perioada in care ajung sa aiba fructe, iarna de iarna, plantele au fost invelite cu paie sau cartoane, iar impotriva vanturilor au fost plantati plopi care sa actioneze drept paravan. Aceste plante au frunzele foarte late. Pentru a le proteja de grindina, deasupra lor, la cativa metri, se pun plase.

 

 

Aclimatizarea reprezinta oricare dintre numeroasele reactii progresive, pe termen lung, ale unui organism, determinate de schimbarile survenite in mediul sau extern.

Reactiile sunt mai mult sau mai putin obisnuite si reversibile, in cazul in care conditiile revin la o stare anterioara. Aceste criterii diferentiaza aclimatizarea de homeostezie, de crestere si dezvoltare (care nu sunt reversibile) si de adaptarea evolutiva (care se desfasoara in cadrul unei populatii, de-a lungul generatiilor).

 

Aclimatizarea poate aparea ca anticipare a unei schimbari de mediu, facand posibila supravietuirea organismelor in conditii care le depasesc pe cele obisnuite, de exemplu adaptarile la modificarile anotimpurilor sau la schimbarile de altitudine.

 

 

Celulele apicale ale embrionului se divid, dand nastere hipocotilului, mugurelui terminal si cotiledoanelor. Axa situata intre polul apexului radicular si caulinar se alungeste si polul radicular dezvolta caliptra. 

 

 

Embriogeneza somatica desemneaza ansamblul de evenimente provocate artificial in vitrosi care conduce la formarea unui embrion. Dupa germinare embrionii se selecteaza si se pun pe mediu pentru germinare, care este mai sarac si lipsit de regulatori de crestere.

In aceste conditii au loc numeroase modificari: cresterea si alungirea meristemelor apicale si radiculare, mobilizarea rezervelor din cotiledoane, cresterea si alungirea tesuturilor meristematice, rezultand radicula si primordiile foliare. 

 

 

Conversia este foarte importanta pentru dezvoltarea viitoare a plantei “ex vitro”. Succesul depinde de anumiti factori:

 

- vigoarea initiala a plantelor somatice

 

- durata fotoperioadei

 

- umiditatea relativa

 

- compozitia solului