Cultivarea salviei. La ce poate fi folosita?

Denumirea de salvie vine din latinescul „salvare“ care inseamna a vindeca. Materia prima - frunzele (Salviae folium) sau planta intreaga (Salviae herba) contin ulei volatil (0,38% in frunzele proaspete si intre 0,39 si 2,35% in cele uscate). Uleiul volatil ca si celelalte componente (materii tanante cu gust amarui, flavone sau vitamine) au efect astringent, carminativ, antispastic, antisudorific, coleretic si antidiareic.

 

Poate fi utilizata in industria parfumurilor, ca planta melifera sau drept condiment in diverse preparate culinare. Frunzele se folosesc in compozitia ceaiului antiastmatic si pentru gargara, precum si in afectiuni gingivale sau stomacale.

 

 

Salvia are cerinte ridicate fata de temperatura. Cele mai favorabile zone de cultura se intalnesc in sudul tarii sau in vest, in locuri ceva mai inalte, cu apa freatica mai adanca de 2 m.

In privinta solurilor, cele mai indicate sunt cele bine structurate, cu textura mijlocie, fertile, bogate in calcar. Datorita faptului ca prezinta un sistem radicular bine dezvoltat si profund, se poate cultiva pe terenuri in panta pentru a preveni eroziunea solului, precum si pentru a fixa nisipurile. Nu se recomanda cultivarea pe soluri argiloase sau care prezinta exces de umiditate.

 

 

In zonele de origine (zona de sud a Europei) creste spontan, iar la noi in tara doar cultivata. Salvia este un subarbust peren, cu partea aeriana foarte bine ramificata si care lignifica incepand cu anul al doilea de cultura.

 

Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, pivotant, iar tulpina pubescenta poate ajunge la 100 cm inaltime. Frunzele sunt opuse, lanceolate sau ovate, fin zimtate pe margini si pot ajunge la lungimi de 2-3 cm. Frunzele sunt pubescente, de culoare verde-argintie sau alba-cenusie, cu nervurile acoperite cu peri grosi.

 

Inflorescentele sunt de tip verticil, cu flori ce au corola de culoare albastra-violacee, rar roza sau alba. Infloreste in iunie-iulie, polenizarea fiind alogama entomofila.

Fructele sunt nucule sferice, grupate cate patru, din care la maturitate nu ajung decat una maximum 3. Au culoare bruna-inchis sau negricioasa, iar masa a 1.000 de seminte este de 7-8 g. Planta prezinta un miros specific, datorita uleiului volatil pe care il contine, iar frunzele au un gust usor amarui
 

 

Salvia este planta perena care trebuie cultivata in afara asolamentului, putand fi mentinuta in cultura si 10 ani.

 

Cele mai bune premergatoare pentru salvie sunt leguminoasele pentru boabe, borceagurile,cerealele paioase sau alte culturi fertilizate cu gunoi de grajd. La randul ei, este buna pre mer - gatoare pentru prasitoare sau plante de nutret. Se recomanda sa revina pe acelasi teren dupa  8-9 ani.

 

 

Se recomanda ca, la infiintarea culturii, sa fie aplicat gunoi de grajd, in doze de 30-35 t/ha, bine fermentat, care se va incorpora sub aratura adanca. Anual se poate fertiliza cu doze mode - rate de ingrasaminte de tipul mranitei sau compostului, in doze de 10t/ha. Se mai pot utiliza si biofertilizanti foliari, precum Azotofertil (produs de Antibiotice Iasi), in doze de 10 litri/ha.

 

 

Dupa cereale paioase sau dupa leguminoase care se recolteaza devreme se va executa un dezmiristit, dupa care se va ara adanc la 25-30 de cm, cu plugul in agregat cu grapa stelata. Aratura va fi lucrata pana in toamna prin grapari repetate.

 

Dupa premergatoare tarzii se va discui, apoi se va executa aratura adanca. Daca cultura se infiinteaza in toamna, atunci, inainte de semanat, solul va fi foarte bine maruntit si nivelat cu grapa cu discuri in agregat cu o grapa reglabila si bara nivelatoare. 

 

In cazul in care semanatul sau plantatul se vor efectua in primavara, atunci solul se poate lasa in brazda cruda peste iarna si se va pregati inainte de infiintarea culturii, cu un combinator.

 

 

Cultura de salvie poate fi infiintata prin semanare directa in camp sau prin rasad, fie toamna, fie in primavara. Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa fie sanatoasa, sa pro - vina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata si sa provina din cultura anului precedent, deoarece facultatea germinativa se poate pierde foarte usor. Se recomanda in cultura soiul De Rasmiresti. Puritatea fizica a semintelor trebuie sa fie minimum 85%, iar germinatia minimum 50%. 

 

Semanatul se va face cu semanatori universale (de tip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru  seminte mici si cu limitatoare de adancime atasate la brazdare.

Norma de samanta trebuie sa fie de 10-12 kg/ha, iar adancimea de semanat de 3-4 cm. Semintele pot fi amestecate cu nisip, cenusa sau rumegus sau o planta indicatoare (salata) pentru o distribuire cat mai uniforma.

Densitatea optima este de 9-10 plante/m2, iar distanta intre randuri recomandata este de 50-62,5 cm. Planta indicatoare rasare mai repede si permite inceperea lucrarilor de prasit mai devreme.

 

Rasadurile se pot obtine in straturi reci, in vara pentru plantarile de toamna sau in rasadnite pentru plantarea din primavara. Semanatul in straturile reci se va face in luna iulie, iar suprafata necesara pentru infiintarea unui hectar de cultura este de 150 m2, folosind 1,5-2 kg de samanta.

 

Pentru rasadnitele calde se va semana in luna februarie, folosind aceeasi tehnica ca pentru straturile reci. Pentru a fi grabita incoltirea se recomanda umectarea semintelor timp de 24 de ore in apa la 18-200 grade C. 

 

La plantare, rasadul trebuie sa fie sanatos, cu radacini bine dezvoltate, cu 3-4 frunze. Plantarea se poate face semimecanizat sau manual, pe suprafete mai restranse.

 

 

Daca cultura a fost infiintata prin semanare directa in camp atunci, dupa evidentierea randurilor se pot executa prasile si pliviri pe rand, pentru distrugerea buruienilor.

Dupa rasarirea plantelor, trebuie executate pliviri pe rand pentru indepartarea plantelor indicatoare si, de asemenea, pentru distrugerea buruienilor. In cazul infiintarii culturii prin rasaduri, atunci, ca lucrare de ingrijire se recomanda completarea golurilor, precum si prasile si pliviri pe rand, ori de cate ori este necesar.

 

Combaterea bolilor (rugina, fainare), se realizeaza prin masuri preventive de igiena culturala si prin stropiri in vegetatie cu produse pe baza de cupru (zeama bordeleza in doza de 1%) sau sulf muiabil in doza de 0,4%.

 

 

Daca pentru extragerea uleiului volatil se foloseste herba, atunci aceasta trebuie sa fie recoltata in faza de inflorire. Daca uleiul volatil este extras din frunze si lastari, atunci recoltarea trebuie sa se faca in faza de butonizare. Recoltarea frunzelor se poate face manual, frunza cu frunza prin rupere sau prin taiere cu cutitul sau foarfeca. Lastarii se taie cu secera, iar plantele intregi se recolteaza cu masina de recoltat furaje, cu masa de taiere reglata la o inaltime de 15 cm de sol.

 

De la culturile semincere nu se recolteaza frunzele, pana la recoltarea semintelor. Datorita coacerii esalonate a semintelor pot aparea pierderi prin scuturare; de aceea, momentul optim de recoltare este atunci cand peste 85% din seminte au inceput sa se usuce.

 

Materialul vegetal trebuie sa se recolteze in miezul zilei, intre orele 10 si 14, pe timp insorit si calduros, fara vant, roua, ceata, iar frunzele trebuie sa fie zvantate pentru a avea maximum de ulei volatil.
 

Uscarea materialului vegetal se va face la umbra, in soproane, poduri sau prin uscare artificiala, la temperaturi de maximum 350 grade C. Randamentul de uscare este de 4:1.

 

Conditiile de receptionare pentru frunze admit urmatoarele: frunze brunificate maximum 3%, resturi de tulpini maximum 1%, corpuri straine organice maximum 1%, corpuri straine minerale maximum 0,5%, umiditatea cel mult 13%.

 

Pentru herba, se admit: frunze brunificate maximum 3%, resturi de tulpini maximum 1%, corpuri straine organice maximum si minerale maximum 0,5%, umiditatea cel mult de 13%. Nu se admit fructificatii in produs.

 

Productia de frunze uscate, in anul I de cultura, poate fi de 300-600 kg/ha, iar in anii urmatori de 600-1200 kg/ha. La herba uscata se pot realiza productii de 2.000-3.000 kg/ha. 

 

Continutul in ulei volatil trebuie sa fie de minimum 0,39% in lastarii proaspeti si in frunze, iar pentru produsul uscat, cantitatea de ulei volatil trebuie sa fie de minimum 0,8%.

 

 

Obtinerea pe cale industriala a uleiului volatil se realizeaza prin distilarea plantelor intregi, imediat dupa recoltare, cu ajutorul cazanelor cu abur direct. Durata distilarii este de circa o ora pentru plantele uscate sau aproximativ doua ore la materialul vegetal proaspat.

 

Uleiul extras si decantat, pentru eliminarea apei, va fi pus spre pastrare si transportat in butoaie inoxidabile, care se vor depozita in incaperi racoroase, ferite de foc.