Patlagina: cultura si modalitati de utilizare

Frunzele proaspete se aplica sub forma de cataplasme pentru vindecarea ranilor (datorita prezentei vitaminei K), iar siropul are actiune emolienta, antiinflamatoare, usureaza exectoratia si se foloseste in special in tratarea bronsitelor sau in alte afectiuni ale aparatului respirator.

 

Contine substante mucilaginoase si taninuri cu efect antibacterian, cicatrizant si astringent. 

 

 

Patlagina ingusta prezinta plasticitatea ecologica mare, fiind intalnita spontan in toate zonele tarii, in areale inierbate, pe marginea drumurilor, in pasuni, in culturi ca buruiana. Manifesta cerinte moderate fata de factorii climatici si fata de sol. Rezista bine la seceta si la temperaturile scazute din timpul iernii. Cele mai favorabile conditii se intalnesc in Campia Transilvaniei si in zonele de silvostepa, pe cernoziomuri si pe soluri care nu formeaza crusta.

 

 

Patlagina ingusta este o planta erbacee, perena, cu radacina scurta si groasa si cu 10-20 frunze lanceolate dispuse in rozeta bazala. Inflorescenta este spiciforma, situata in varful tulpinii, de culoare alba-galbuie. Infloreste din mai pana in iunie.

 

Fructul este o capsula ovoida, ce poate contine doua seminte. Semintele sunt de culoare neagra, cu MMB de circa 1 g.

 

 

Patlagina ingusta nu este pretentioasa fata de planta premergatoare, dar este bine sa fie semanata dupa culturi ce lasa terenul curat de buruieni si fara resturi vegetale. Este o planta perena si trebuie cultivata in afara asolamentului, fiind mentinuta in cultura 4-5 ani.

 

 

Valorifica bine elementele nutritive din ingrasaminte, aducand sporuri de productie deosebite. Planta raspunde bine la aplicarea gunoiului de grajd bine fermentat si in cantitati mo - derate, de 10-12 t/ha, toamna, inainte de aratura.

De asemenea, se pot folosi si alte ingrasaminte cum ar fi compostul sau mranita, pe suprafete mai mici. Odata cu aplicarea gunoiului se poate aplica si o suplimentare cu fosfat natural (in doze de 40 P2O5 kg/ha).

 

 

Lucrarile pentru infiintarea culturii depind de perioada de recoltare a plantei premergatoare si de faptul ca aceasta planta se poate semana in toamna sau in primavara cat mai devreme posibil. 

 

Atunci cand se seamana dupa cereale, sistemul de lucrari incepe cu dezmiristirea imediat dupa recoltarea plantei premergatoare (iulie, august), urmata o de aratura adanca, executata la 22-25 cm.

Dupa arat, terenul se marunteste cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili si lama nivelatoare si apoi se pregateste patul germinativ in vederea semanatului, cu un combinator, chiar inainte de semanat. 

 

In cazul in care solul este prea afanat si exista pericolul ca semintele sa fie semanate prea in adancime, se recomanda nivelarea si tasarea terenului cu tavalugul inainte de semanat, iar apoi, eventual se va grapa usor.

Daca se va semana primavara, atunci la desprimavarare va fi efectuata o lucrare de grapat pentru mobilizarea solului compactat peste iarna. Apoi se va efectua pregatirea patului germinativ cu combinatorul.

 

 

Samanta utilizata pentru infiintarea culturii trebuie sa provina din loturi semincere cultivate in sistem ecologic, sa fie certificata, sa fie sanatoasa si sa apartina unor soiuri sau populatii ameliorate prevazute in Catalogul oficial de soiuri.

Este recomandat pentru semanat soiul local De Cluj. Datorita faptului ca se pierde repede facultatea germinativa, este necesar ca samanta sa provina din recolta precedenta.

 

Semanatul se face toamna sau primavara in prima urgenta, cu semanatori universale (de tipul SUP- 21, SUP-29), la care se monteaza limitatoare de adancime si distribuitoare pentru seminte mici. Distanta dintre randuri va fi de 50 cm. Adancimea de semanat trebuie sa fie de 1 cm.

Cantitatea de samanta necesara la hectar este de 5-6 kg, iar densitatea optima de 60-70 de plante/m2. Se recomanda, de asemenea, amestecarea semintei cu material inert (nisip, rumegus), pentru o distribuire cat mai uniforma pe suprafata terenului. Puritatea fizica a semintei trebuie sa fie minimum 85%, iar germinatia minimum 75%.

 

 

In cultura de patlagina nu s-au remarcat boli sau daunatori care sa produca pagube importante.

 

 

Recoltarea frunzelor se face inainte de aparitia tulpinilor florifere, atunci cand au ajuns la maturitatea tehnica (lungimea frunzelor de 12-15 cm).

 

Prima recoltare se va face in luna mai, urmand ca pana in toamna sa se mai recolteze de 3-4 ori. Este bine ca recoltarea sa se faca cu secera, pe timp insorit, dupa ce s-a evaporat roua.

 

Uscarea se poate face la umbra sau artificial, la temperaturi maxime de 45-50 grade C. Randamentul de uscare este de 6:1. Culoarea frunzelor dupa uscare trebuie sa se mentina verde.

 

Conditiile de receptionare prevad urmatoarele: maximum 3% frunze brunificate; maximum 1% resturi de inflorescenta, maximum 0,5% corpuri straine anorganice, maximum 0,5% corpuri straine minerale, umiditatea maxima admisa este de 13%.

 

Productia anuala care se poate obtine este de circa 10-12 tone frunze proaspete, respectiv 1,5-2 tone frunze uscate.