Agricultura Romaniei si standardele UE (video)

În ultimele decenii, agricultura din Uniunea Europeana a devenit in mare parte o industrie robotizata si chimizata la maximum, fara suflet si avand drept unic scop profitul, in detrimentul calitatii si cu riscuri majore pentru sanatatea consumatorilor. Imaginile prezentate in filmul documentar al producătorului german Nikolaus Geyrhalter „Unser taeglich Brot“ (Our Daily Bread - Pâinea noastră cea de toate zilele), preluat de ecolife, care dezvăluie, fără comentarii, un tablou pe cât de cutremurător şi de terifiant, pe atât de adevărat al agriculturii conforme cu Politica Agrara Comunitara (PAC) - îi vor ingrozi cu siguranta pe multi români, cum i-au îngrozit şi pe occidentali.

Filmul merita vazut, reprezentand un avertisment pentru cei ce mai pot si vor sa faca ceva pentru binele propriu si al celorlalti, acum cat nu este inca prea tarziu! Ceea ce putem vedea in acest film nu mai reprezinta nicidecum agricultura in sensul in care o intelege orice român; este mai degraba o cumplită industrie producatoare de furaje pentru oameni! Normele europene, stabilite dupa politica economica a corporatiilor multinationale din agricultura, au permis si au incurajat dezvoltarea acestei industrii in detrimentul si uneori chiar impotriva agriculturii ecologice sau traditionale.

Desi exista multe voci care arata absurditatea acestei abordari hiper tehnologizate si robotizate (la propriu si la figurat), lucrurile se petrec ca si cum nu s-ar vedea problemele. Agricultorii occidentali care au trait tragedia industrializarii agriculturii sunt constienti de comoara pe care Romania o detine inca in domeniul agricol. Românii, încă nu!

Aflati la periferia sistemului european, marginalizaţi, dispreţuiţi si considerati de unii ca fiind ramasi in urma civilizatiei europene, taranii romani sunt de fapt pastratorii singurelor alternative viabile si chiar ale multor solutii concrete pentru dezvoltarea durabila din agricultura. Ei poseda o autonomie alimentara care in agricultura occidentala s-a pierdut in totalitate. Aceasta este concluzia mai multor asociatii europene ce militeaza pentru apararea drepturilor micilor producatori agricoli si pentru promovarea agriculturii traditionale si ecologice.

In UE, fermele mixte au fost inlocuite de mult cu ferme de monocultura, vacile au disparut de pe pasune, fiind hranite cu concentrate si transformate in agregate de produs lapte. La fel au ajuns gainile si puii: niste masini de ouat sau de produs carne cat mai repede posibil. In maximum doua luni, puiul trebuie sa ajunga in supermarket (42 de zile - n.r.)

Agricultura de tip industrial a Occidentului este acum un subprodus al industriei de razboi, asa cum, inainte de a ingradi vacile, sarma ghimpata a fost inventata sa-l ingradeasca pe om. Fabricile care produc substantele fito-sanitare pentru agricultura intensiva fac parte de cele mai multe ori din companiile multinationale ce produc armament si substante chimice si biologice de lupta.


In Uniunea Europeana multi fermieri au uitat deja cum se face adevarata agricultura.

Altii, mai putini, nu au uitat si au venit sa aminteasca românilor faptul ca nu ei trebuie sa inveţe de la comunitatea europeana bazele agriculturii, ci invers. Ei le-au spus românilor: "În realitate, voi sunteti in avans! Nu trebuie sa schimbati nimic in practicile voastre! Europa de Vest este cea care trebuie sa si le schimbe". Trebuie sa constientizam acest avans mai intai, inainte sa ajungem sa regretam pierderea lui. Apoi trebuie sa facem demersurile pentru a-l pastra si a-l integra in modul de viata contemporan.

Daca nu ne vom trezi la timp, ne vom confrunta cu trista experienta a agriculturii europene: vom aplica o politica ce ne impune sa cultivam numai ceea ce a negociat guvernul PSD in 2004, adica ZERO soiuri de canepa, ZERO soiuri de prun autohton, ZERO soiuri de mar autohton si altele, care nu sunt inscrise in catalogul oficial al UE, deci din punctul lor de vedere nici nu exista. Pe crescatorii de animale ii asteapta zile negre. Cine are una-doua vaci, cum au cei mai multi prin sate, nu-si permite sa practice mulsul automat si ambalarea "sub vid", asa ca nu are voie să vândă surplusul, nici macar vecinului sau turistilor in trecere. În mod aberant, ciobanul nu va mai avea voie sa mulga oile manual, sa atinga casul cu mana, sa strecoare branza prin tifon la stana.

In Polonia se petrece deja ceea ce s-a programat sa se petreaca si la noi in curand. Din cele 2,2 milioane de tarani ai Poloniei, 1,6 milioane ar trebui, conform PAC (Politica Agrara Comuna), sa paraseasca satele. Aceasta tara atat de mandra de istoria ei se afla la o cumpana a destinului, din care nu poate iesi decat prin lupta. Sociatatea civila din Polonia si mai multe ONG-uri internationale lupta deja pentru salvarea satelor poloneze!

Putem sa luptam si noi pentru pastrarea satelor noastre, inainte sa ajungem ca polonezii, inainte sa ni se inchida cu viclenie toate pietele, sa se interzica produsele traditionale si sa ne hranim cu produsele industriale din filmul mentionat!

Solutia de a ne apara drepturile? Asocierea! In tarile in care micii producatori s-au asociat in lupta cu corporatiile oligarhice multinationale din agricultura, ei au reusit sa-si mentina dreptul de a produce si desface produsele traditionale.

Aceasta lupta ar trebui s-o duca politicienii, in special guvernul (atat cat mai e posibil, dupa "negocierile" de aderare ale guvernarii PSD) si mai ales europarlamentarii.

In Suedia a fost posibil; europarlamentarii suedezi au negociat cu UE sa respecte standardele UE la export, dar la ei acasa sa practice agricultura pe care o vor si sa manance ce doresc. Au luptat cu mentalitatile unui sistem care nu intelege (sau nu vrea sa inteleaga) modul de viata traditional si au reusit!

Politicienii nostrii de ce nu fac nimic in acest sens? Pentru ca europarlamentarii romani actuali prefera sa stea "cuminti" si sa toace netulburaţi banii publici degeaba! Pentru ca guvernantii romani au alte prioritati, vor sa-si faca afacerile linistiti, fara sa-si puna in cap oficialii UE. „Negocierile“ lor sunt de genul: noi acceptam prostiile astea, voi ne lasati in pace sa ne facem "afacerile". In acest mod, politicienii romani actuali, nu numai ca nu ne apara interesele in fata forurilor europene, combatand reguli si legi incompatibile cu modul nostru de viata si cu specificul national romanesc, dar mai mult, profita si ei cat pot de "situatie", preocupandu-se de afacerile proprii si ale grupurilor de interese care-i sustin/finanteaza/sajntajeaza.

Daca, guvernantii NU ne apara interesele, ce putem face?

• Putem sa luptam si sa ne obtinem drepturile prin mijloacele societatii civile (ONG-uri, sindicate, asociatii etc.)
• Sa-i informam pe cei apropiati despre aceste realitati europene care ar putea deveni si realitati romanesti, daca nu ne pasa si nu actionam.
• Sa deschidem ochii mai bine când alegem data viitoare.
• Sa ne implicam cat mai mult in toate problemele sociatatii romanesti si europene, de a caror buna rezolvare depinde viitorul nostru si al copiilor nostri!

Actionand ne decidem singuri viitorul!