Constantin Tănăsescu, directorul INCDBH Ştefăneşti: “Toată lumea fuge de cercetarea din agricultură”

Constantin Tănăsescu, directorul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Biotehnologii Horticole de la Ştefăneşti, a acordat, recent, un interviu agenţiei Agerpres. Pierderea a aproape două treimi din plantaţiile viticole ca urmare a retrocedărilor şi datoriile restante către bugetul de stat, din cauza cărora nu pot fi accesate fonduri pentru cercetare, sunt principalele probleme cu care se confruntă Institutul de la Ştefăneşti, a afirmat acesta.
Potrivit acestuia, situaţia financiară dificilă a instituţiei se datorează şi pierderii pieţei de desfacere pentru vinurile de Ştefăneşti, altădată vândute în întreaga ţară şi chiar la export. Însă cel mai grav este, în opinia sa, faptul că activitatea de cercetare riscă să dispară în viitor, în condiţiile în care tot mai puţini specialişti tineri sunt atraşi către acest sector în care salariile sunt foarte mici şi finanţarea aproape că lipseşte.

De când funcţionează Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Biotehnologii Horticole (INCDBH)?

Meritul înfiinţării institutului, în toamna anului 2004, este al fostului director, Alexandru Teodorescu. De atunci, funcţionăm în baza unei hotărâri de guvern – HG 2113/2004. Suntem instituţie publică se stat cu finanţare extrabugetară. Asta înseamnă că tot ce deţinem, active şi pasive, aparţine de domeniul public şi nu poate fi înstrăinat. Înseamnă, de asemenea, că nu beneficiem de alocări de la bugetul de stat, trebuie să ne autofinanţăm.

Care sunt principalele probleme cu care se confruntă în prezent INCDBH?

Cele mai mari probleme le-am avut după anul 2005, ca urmare a aplicării legilor fondului funciar. Dacă în 2005 aveam încă 520 de hectare de plantaţii viticole, astăzi, după retrocedări, am ajuns la doar 186 de hectare de viţă de vie. Aşteptăm în continuare acea lege a cercetării, în speranţa că vom rămâne măcar cu ce avem în prezent. Dacă mai continuăm în ritmul acesta, riscăm să ne desfiinţăm, pentru că vom rămâne fără obiectul muncii. Şi din punct de vedere economico-financiar, situaţia este destul de gravă. Avem datorii mari la bugetul de stat.

Am avut o linie de îmbuteliere, luată cu un credit garantat de stat, care nu a fost plătită. În aceste condiţii, AVAS-ul (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – n.r.) ne-a executat silit. După sechestrul asigurator şi vânzare, s-a recuperat o sumă mică, restul datoriei a rămas. Avem de dat către AVAS şi bugetul de stat peste 20 de milioane de lei, cea mai mare parte a sumei fiind penalităţi. Suma este evidenţiată în bilanţul contabil şi din această cauză avem mari probleme în accesarea de fonduri, pentru că suntem neeligibili.