Cum a eşuat Codul de Bune Practici?

Legea privind comerţul produselor agroalimentare a fost promulgată de Traian Băsescu în luna octombrie 2009. Producătorii români declarau atunci că aplicarea Codului de Bune Practici ar putea determina scăderea preţurilor din marile magazine, cât şi reducerea taxelor percepute de retaileri producătorilor.
Codul de Bune Practici trebuia să aibă condiţiile necesare pentru relaţia producător-retailer, privind negocierile comerciale, preţurile şi condiţiile de plată, promoţiile, compensările şi litigiile. Acesta explică cum se formează preţul de achiziţie şi interzice vânzarea produselor sub acest preţ, interzice practicarea anumitor taxe precum cele de deschidere sau renovare.

Reprezentanţii din piaţa alimentară susţin însă că legea nu are efectul dorit şi a fost mai mult o luptă în zadar. ''În primul rând legea a fost publicată abia acum 2 luni, chiar dacă ea a fost promulgată încă din octombrie 2009. În plus, dacă se aplica de la început, când încă nu îşi dădeau toţi cu părerea şi apăreau pe zi ce trecea noi prevederi, probabil ar fi avut un efect pozitiv asupra pieţei, efectul dorit încă de la începutul discuţiilor pe acest Cod. Dar acum când el a fost construit de prea mulţi oameni, care mulţi nu au cunoştinţe în domeniu sau care au vrut de la bun început să eşueze, e clar că nu vom avea niciodată un Cod al Bunelor Practici aşa cum ne-am dorit. Au apărut o grămadă de tâmpenii, cum ar fi chestia cu termenele de plată pentru nu ştiu ce aberaţie, cu preţul dublu, cu tot felul de denumiri de taxe care nu au făcut altceva decât să blocheze Codul'', a declarat, pentru Curierul Naţional, Sorin Minea preşedintele Romalimenta.

Totodată, acesta ne-a mai menţionat că în forma actuală, Codul nu va putea schimba nimic în piaţa alimentară. ''În forma în care este acum, adică foarte stufos şi foarte complicat cu termeni greu de descifrat, Codul nu va putea produce efecte pozitive în piaţă. Practic el nu va fi de niciun folos. Iniţial el trebuia să aibă două prevederi principale şi foarte importante care puteau rezolva problemele dintre retaileri şi producători, şi anume: definirea corectă a preţului de achiziţie şi interzicerea vânzării produselor sub acest preţ. Dacă se ţinea cont de aceste 2 lucruri, Codul putea schimba ceva în piaţa alimentară şi chiar să scadă preţurile produselor. În schimb, au introdus termeni de contabilitate în ceea ce priveşte preţul de achiziţie care dă mari bătăi de cap tuturor'', a explicat Sorin Minea.

Citeste mai mult in Curierul National