Eco Life Bio, agricultura biologica in localitatea Dor Marunt, judetul Calarasi

Iniţiativa unui fost ziarist francez a pus localitatea Dor Mărunt (judeţul Călăraşi) între primele din ţară pe harta agriculturii durabile. Potrivit revistei Eco News, la trei ani de la primele investiţii, specialiştii unui proiect îndrăzneţ se pot mândri cu o serie de reuşite care le dau speranţe că agricultura durabilă are o şansă imensă în România.
Fără a folosi pesticide, erbicide, fertilizanţi chimici, antibiotice sau hormoni de creştere, la Dor Mărunt, în cadrul grupului Ecolife Bio, se produc legume sănătoase şi naturale, iar garanţia calităţii a asigurat o bună reprezentare în piaţă. Aşa se face că în anul 2008, singurele legume ecologice vandute la Bucureşti proveneau din producţia grupului Ecolife Bio.

Cine s-a săturat de forma perfectă a roşiilor, ardeilor sau vinetelor din supermarket-uri acuză în mod invariabil acelaşi aspect: lipsa de gust a acestor produse, mereu comparate de către români cu “roşiile noastre, româneşti”. Dincolo de această comparaţie în privinţa gustului, net favorabilă produselor din România, se pune tot mai des problema sumedeniilor de chimicale folosite de marii producători care par să mizeze în ultimul timp doar pe imaginea perfectă a unei roşii, a unui ardei.

Aşadar, ce cumpărăm din supermarket? Imaginea unei roşii modificată genetic ca să arate bine? Sugestia perfectă a unei vinete? Cum rămâne totuşi cu sănătatea noastră, a copiilor noştri? Alternativa o reprezintă deseori aprozarul, piaţa. Dar nici acolo nu avem certitudinea că pentru creşterea acestor produse nu s-au folosit din greu pesticide, îngrăşăminte sau hormoni de creştere. Pe acest fond, în România au început să apară din ce în ce mai mulţi producători de legume, fructe şi cereale naturale şi sănătoase, calificate, într-o asociere cu principiile promovate de o agricultură durabilă, ca fiind “bio” sau ecologice. Unul din pionierii acestui domeniu în România este societatea Ecolife Bio, care, la Dor Mărunt, în judeţul Călăraşi, întăreşte dincolo de orice dubio faptul că putem mânca sănătos, că putem avea o agricultură durabilă, că putem contribui prin aceasta la dezvoltarea locală şi la protejarea mediului.

Riscuri şi poveşti de succes

Testarea culturilor, recrutarea şi pregătirea personalului din punct de vedere profesional, convingerea agricultorilor de a asigura trasabilitatea produselor, pe de altă parte descoperirea consumatorilor – toate acestea puteau fi considerate iniţial drept impedimente majore în afacerea cu produse agricole ecologice. Însă o afacere de succes înseamnă înainte de toate o echipă de succes.

Iniţiativa îi aparţine lui Gilles Caillaud, un fost jurnalist francez venit în România să transmită pentru ziarul „Liberation“ informaţii despre Revoluţia din ’89. Urmând dorinţa bunicului său de a se ocupa de agricultură, a revenit în România aducând cu el experienţa franceză în domeniul agriculturii biologice, fără pesticide sau organisme modificate genetic.

“Ecolife Bio este un proiect al gândit de Gilles Caillaud – cel care şi-a dorit foarte mult să investească în sectororul agriculturii bio în România, cunoscând foarte bine avantajele acestui tip de agricultură, care are drept principii şi scopuri finale o viaţă sănătoasă, protejarea mediului şi dezvoltarea locală.”, spune Simona Boboc – inginer agronom şi responsabilul cu dezvoltarea în cadrul proiectului Ecolife Bio.

În prezent, în cadrul acestui proiect, legumele sunt produse la Dor Mărunt, în judeţul Călăraşi, iar cerealele la Ulmu, în locaţii luate în arendă, iar forţa de muncă este asigurată şi o reprezintă chiar populaţia locală, după cum afirmă Simona Boboc: “Proiectul nostru are şi o latură de dezvoltare locală. De fapt, prima problemă asta a fost – reuşita în a dezvolta latura umană – prin pregătirea forţei de muncă.”.

Aşa se face că la Dor Mărunt şi la Ulmu se poate vorbi în prezent despre adevărate poveşti de succes în agricultura ecologică. Mariana Bălăneanu este o femeie în vârstă de 50 de ani, care a acumulat o experienţă în agricultură de peste 20 de ani. În urmă cu trei ani a devenit PFA şi a început colaborarea cu Ecolife Bio. În prezent, Mariana este responsabilă de cultivarea unei suprafeţe de un hectar la Dor Mărunt pe care cresc aproximativ 22 de specii de legume, cereale şi plante aromatice: ridichi, salată, cicoare, spanac, ceapă verde, tomate, ardei, vinete, castraveţi, fasole păstăi, sfeclă roşie, varză, dovlecei, salvie, ţelină, cimbru, mărar, pătrunjel, busuioc, pepeni, porumb.

Tot la Dor Mărunt lucrează şi Mariana şi Mihai. Cei doi s-au instalat în judeţul Călăraşi în anul 2008 şi s-au angajat în cultivarea legumelor într-o veche fermă agricolă CAP. În acest scop ei şi-au creat un PFA. Între timp au învăţat şi au apreciat producţia ecologică, astfel că în martie 2009 au decis să se dedice în totalitate acestei activităţi, luând în concesiune, aproape de casa lor, 4.000 de metri pătraţi de terenuri necultivate propice pentru agricultura ecologică. În faţa dorinţei şi entuziasmului lor, Ecolife Bio a decis să-i ajute prin finanţarea realizării unei surse de apă, a unui sistem de irigaţii prin picurare şi a materialelor utilizate la construirea serei. Pentru a reduce costurile, Mihai a fost cel care a săpat pentru rezerva de apă şi tot el a construit sera. Anul 2009 a fost însă doar un an de test, dar rezultatele au fost bune, astfel încât cei doi agricultori au planuri pentru anul viitor: proiecte de ameliorare, dar şi mărirea suprafeţei de cultură.
Până la urmă, reuşita se măsoară acum în faptul că cei care lucrează pământul înţeleg tot ce se întâmplă în proiectul Ecolife Bio. Înţeleg ce înseamnă certificarea producţiei, înţeleg de ce culturile nu se tratează, înţeleg de ce se pun plante aromatice între rândurile cultivate. Modul tradiţional de a lucra pământul se diferenţiază faţă de cea pe care o fac în prezent nu atât în tehnologiile folosite, cât în cunoaşterea şi înţelegerea temeinică a producţiei ecologice. Ca exemplu, orice agricultor român luat la întâmplare, ar folosi împotriva insectelor orice insecticid în cade în mână. Însă un astfel de tratament este foarte puternic. La Dor Mărunt însă, insecticidul a fost înlocuit de plante de protecţie – salvie, cimbru, busuioc, pătrunjel sau ţelină sau de substanţe de origine animală sau vegetală – uleiuri esenţiale, ceara de albine, lecitina. Parte din aceste plante fie atrag dăunătorii într-o anumită zonă, fie îi alungă datorită mirosului puternic.

La fel s-a găsit înlocuitor natural şi pentru îngrăşămintele chimice, compostul fiind produs din legumele care nu se vând şi din partea superioară a plantelor. În orice caz însă, atât timp cât se lucrează pe suprafeţe care nu au fost cultivate ani de-a rândul în trecut, solul nu are nevoie de o fertilizare masivă, de unde rezultă că la nivelul României, agricultura ecologică are o mare şansă, fiind binecunoscut faptul că foarte mulţi ţărani şi-au lăsat ani întregi pământurile necultivate. În orice caz, un agricultor nu poate produce ecologic de la o zi la alta. Trebuie mai întâi să cureţe pământul de îngrăşămintele chimice şi de pesticide, proces care poate dura doi, chiar şi trei ani în cazul culturilor vegetale.

Planuri de viitor

Acest “know-how” a fost importat din Franţa prin intermediul specialiştilor aduşi la Dor Mărunt de către Gilles Caillaud, căci domeniul fiind la început în România, nu există foarte mulţi oameni pregătiţi. Simona Boboc recunoaşte că, deşi este inginer agronom, în timpul facultăţii nu a făcut nici cinci minute de agricultură ecologică, în schimb a trebuit să înveţe pe de rost tipurile de insecticide şi pesticide. “Probabil la fel e şi acum, în continuare se pune foarte mare accent doar pe tratamente chimice”, spune cu regret Simona Boboc.

Din acest enunţ rezultă nevoia unei legături cu învăţământul agricol superior, întrucât deşi România este o ţară care dispune de universităţi specifice, iar învăţământul teoretic este situat la un nivel bun, studenţilor li se acordă posibilităţi reduse pentru realizarea unor stagii practice. Puţine sunt întreprinderile agricole şi agroalimentare care propun astfel de stagii de practică, iar adesea nu dispun de echipamente capabile să valideze aceste stagii practice adaptate tehnologiilor moderne. Sesizând această carenţă, Ecolife Bio îşi canalizează o parte din eforturi şi spre organizarea cu învăţământul agricol, la toate nivelele, acţiuni de sensibilizare didactice şi practice. „Poate tocmai de aceea domeniul încă nu merge foarte bine în România, pentru că lipsesc specialiştii români.

Cu toate acestea, încercăm şi reuşim măcar să ne menţinem pe linia de plutire, producând legume şi cereale bio. Cândva ne vom extinde atât în privinţa locaţiilor în care cultivăm, gândindu-ne că pentru o eventuală livadă ecologică trebuie să o avem, firesc, într-o zonă deluroasă. Totodată, ne vom dezvolta şi înspre activitatea de procesare. În 2010 avem de gând să punem la punct o o unitate de producţie de legume şi de produse semi-preparate deshidratate ecologice”.

După o primă producţie de 125 tone de legume în 2008, anul 2009 a fost unul centrat pe susţinerea producătorilor independenţi de legume care se vor regrupa în 2010 în asociaţii de producători. Dacă până acum a fost doar un pionierat de succes, modelul Ecolife Bio poate reprezenta fără îndoială un nou început în agricultura din România.