Fertilizarea in pomicultura ecologica

Solul serveste in acelasi timp ca suport dar si ca furnizor de nutrienti pentru planta. Radacinile schimba elementele solului in faza lichida si intr-o mai mica masura in faza solida. Aceste doua faze sunt alimentate de ingrasaminte organice sau minerale aduse sau cultivate pe parcela cat si de roca mama si elemente retrogradate care reprezinta o cantitate importanta de elemente a caror disponibilitate nu este posibila decat datorita alterarii solului.

Reaprovizionarea cu elemente nutritive in urma alterarii solului este in realitate mica in raport cu elementele nutritive mineralizate sau aduse. Elementele nutritive nu sunt eliberate incepand cu ingrasamintele organice sau minerale decat de indata ce o activitate microbiana intensa garanteaza mineralizarea acestor elemente sub forme disponibile pentru plante.

Pe da alta parte, microfauna solului are nevoie de suficienta energie sub forma de carbon organic. Ea are nevoie si de un sistem de pori continuu pana la suprafata solului pentru a asigura schimbul de gaz necesar respiratiei. Humusul face parte din materia organica si contribuie la stabilitatea si calitatea biologica a solului. Solurile profunde, bogate in humus, granuloase, solurile silvestre care prezinta un puternic continut in materie organica, reprezinta solurile ideale.

Solurile care contin suficiente particule minerale, acoperite de humus se caracterizeaza printr-o importanta suprafata interna. Aceasta proprietate ofera nu doar numeroase puncte de mentinere pentru elementele fertilizante, dar creste si capacitatea de retinere a apei. De altfel, un bilant higrometric echilibrat este si benefic pentru metabolizarea microbiana a elementelor fertilizante si pentru aprovizionarea arborilor cu apa. In acest tip de sol elementele fertilizante nu sunt disponibile doar in cantitati suficiente, dar umiditatea si schimbul de gaz sunt de asemenea perfecte si totul este bine stabilizat (efectul
tampon) datorita numeroaselor interactiuni.

Conditii constante ale acestui tip evita sa puna radacinile in situatie de stres si permit arborelui sa fie aprovizionat cu apa si cu elemente conform nevoilor psihologice. In acest moment nu mai este necesar aproape deloc sau chiar deloc sa se corecteze amendamentul prin aporturi de elemente fertilizante.

Suporturi nutritionale importante
Viermii aduc un ajutor de neinlocuit penrtu formarea porilor grosieri si penrtu legatura humusului si a particulelor minerale ale solului. Radacinile arborilor care prefera in mod normal sa se dezvolte la suprafata, profita de culoarele reacoperite cu humus create de viermi si penetreaza astfel in locuri mai dense ale subsolului, mai putin bogate in elemente fertilizante. Ele largesc astfel spatiul radacinar util arborilor.

Printre numeroasele bacterii din sol, stabilizatorii de azot liberi sau asociati la leguminoase sunt importanti pentru culturile de fructe durabile. In popularile de leguminoase pure, bacteriile nodozitatilor pot imbogati 200-400 kg de azot provenit din atmosfera pe ha si pe an. Micorizele sunt si ele foarte importante in
nutritia arborilor. Ele sunt strans legate de radacini si alimenteaza copacul cu fosfor.

Intretinerea materiei organice
Materia organica se compune din organisme care traiesc in sol, resturi vegetale si humus. Elementele minerale continute in materia organica reprezinta o cantitate neneglijabila care trebuie sa fie compatibila in planul ingrasamantului. Valoarea fertilizanta a tuturor aporturilor de materie organica trebuie sa fie luata in calcul in planul si bilantul ingrasamantului.

Un continut suficient in humus si un sol biologic activ prezinta diferite avantaje. Intretinerea benzii ierboase permite in general prezervarea proprietatilor sale. Atunci cand continutul in humus este insuficient, este recomandat a se raspandi materie organica in mai multe reprize cu caracter de material de acoperire, de ingrasamant organic astfel incat sa se intrtina banda ierboasa.

Efectul amendamentelor organice
Efectul ingrasamantului organic asupra nutritiei azotate depinde de natura amendamentului adus. Substantele sarace in azot in raport C/N ridicat consuma de la inceput o parte din azotul mineral al solului chiar daca materiile organice in raport C/N scazut ca si ingrasamintele tinere si gunoaiele foarte descompuse produc imediat azot mineral. Pentru amendamente in raport C/N intermediar, precum gunoiul descompus sau ingrasamantul verde lignificat, se constata o crestere lenta a continutului in azot mineral al solului. Acest azot nu reprezinta decat o parte din azotul total al amendamentului organic. Acest azot poate fi compatibilizat in trei ani in momentul stabilirii bilantului ingrasamantului exploatarii. Atunci cand amendamentul nu este infundat decat la suprafata, efectul azotului dureaza mai putin timp.

Efectul inierbarii si intretinerii solului
Intr-o livada cu un sol gol sau lucrat, deseurile organice provenite din livada nu ajung sa acopere nevoile in materie organica. Ingazonarea interliniei ajunge sa intretina procentul materiei organice. Ingazonarea interliniei aduce si alte avantaje: protectia impotriva eroziunii, prevenirea compactarii solului si ameliorarea rezistentei solului la trecerea repetata a masinilor.

Mentinerea unei benzi libere de buruieni pe linia arborilor este o masura pentru a evita concurenta prea puternica in apa si in azot pentru tinerele culturi. In culturile de meri ajunge sa se conserve linia arborilor fara inierbarea intr-o anumita perioada, in asa fel incat sa se diminueze concurenta exersata de buruieni
si sa se utilizeze la maxim avantajele ecologice ale ingazonarii. Toate semintele ingrasamantului verde contribuie la ameliorarea activitatii biologice.