Metode termice de protecţie a culturilor ecologice

Combaterea buruienilor prin folosirea metodelor termice se bazează pe folosirea temperaturilor cuprinse între 50-80 grade C pentru uscarea, arderea buruienilor şi sterilizarea solului la suprafaţă. Plantele tinere conţinând 95 % apă sunt foarte sensibile la temperaturi ridicate, astfel o temperatură de 70-80 grade C provoacă coagularea proteinelor şi distrugerea buruienilor, chiar dacă la această temperatură acestea nu sunt arse. Şi la temperaturi mai mici de 50-60 grade C menţinute o perioadă de timp mai îndelungată buruienile sensibile sunt distruse.
Combaterea termică a buruienilor este recomandată în următoarele situaţii: în sere şi solarii; pe terenurile umede unde grăpatul şi praşilele nu se pot aplica; în pomicultură şi viticultură; pentru culturile rezistente la căldură (ceapă, praz) dacă acestea nu au răsărit dar există buruieni; pentru culturile prăşitoare (porumb).

Combaterea termică a buruienilor poate fi utilizată sub diferite metode astfel:

1) Solarizarea constă în utilizarea unei folii transparente care este aşezată etanş pe sol, în perioadele foarte călduroase când temperaturile sunt cel puţin 3 zile la rând peste 30 grade C. Dacă folia este aşezată pe un sol nivelat şi aderă bine iar capetele sunt îngropate temperatura solului poate creşte la 50-60 grade C la 1 cm adâncime şi 30-40 grade C la 30 cm adâncime. Metoda poate fi folosită în sere şi solarii dar şi în câmp ca metodă preventivă de combatere, după recoltarea culturilor timpurii, solarizarea efectuându-se 6-8 săptămâni în perioada de vară. Solarizarea poate fi efectuată şi în pomicultură sau în legumicultură pentru unele culturi (usturoi, ceapă, praz). Solarizarea se aplică de obicei pe terenurile umede unde nu se pot aplica lucrări ale solului. Pe terenurile uscate atunci când se aplică această metodă, se recomandă aplicarea unei udări până la umiditatea corespunzătoare capacităţii de apă în câmp (CC), lucru care va uşura opărirea şi distrugerea buruienilor.

Efectule solarizării asupra buruienilor sunt diferite astfel:

• sensibile în stadiul de cotiledoane: Brasica nigra, Polygonum aviculare, Sinapsis arvensis, Viola arvensis;
• sensibile în stadiul de 2 frunze: Capsella bursa pastoris, Matricaria camomilla, Polygonum periscaria, Senecio vulgaris, Solanum nigrum;
• sensibile în stadiul de 4 frunze: Matricaria inodora;
• sensibile în stadiul de 5-6 frunze: Chenopodium album, Erodium cicutarium, Fumaria officinalis, Galium aparine, Geranium sp., Stellaria media;
• tolerante: Cirsium arvense, Myosotis arvensis;
• rezistente: Agropyrum repens, Poa annua, Urtica dioica.

După combaterea buruienilor prin solarizare lucrarea solului trebuie efectuată superficial până la 15 cm adâncime, pentru a evita amestecarea solului şi aducerea la suprafaţă a seminţelor de buruieni.

Solarizarea determină o creştere a mineralizării materiei organice din sol ceea ce va duce la creşterea conţinutului de azot nitric şi amoniacal, a calciului, magneziului, potasiului şi a pH-ului. Sistemul de fertilizare trebuie adaptat acestei situaţii şi bazat pe o cartare agrochimică efectuată imediat după terminarea solarizării şi răcirea solului.

2) Arderea cu flacăra este o modalitate de distrugere a buruienilor de pe canalele de irigaţie, de desecare, din jurul stâlpilor sau chiar din culturile de prăşitoare (porumb, sorg, floarea soarelui, cartof etc., a vetrelor de cuscută din lucernă sau trifoi, a buruienilor din jurul pomilor fructiferi sau dintre rândurile de vie. Pentru distrugerea acestor buruieni se foloseşte un agregat format din tractor, rezervor cu combustibil (petrol sau derivaţii săi), furtune, arzătoare, dispozitive de reglare a intensităţii flăcării şi de protecţie etc. Pentru distrugerea completă a buruienilor perene lucrarea se repetă de câteva ori. Această lucrare nu poluează solul, dar necesită o instalaţie specială pentru protecţia rândurilor de plante.

În S.U.A. s-a folosit amestecul de propan şi parafină pentru combaterea costreiului. Arzătoarele trebuie să aibă dispozitive de protecţie pentru a nu pârli frunzele plantelor cultivate. Aruncătorul de flăcări trebuie orientat sub un unghi de 30-400 în raport cu solul, iar viteza de înaintare este de 3-4 km./oră. Prin temperaturile ridicate sunt distruse nu numai buruienile dar şi seminţele de buruieni ci şi agenţii patogeni, dăunătorii, dar şi microorganismele folositoare. Pe teren uscat această lucrare va conduce la uscarea şi mai accentuată a solului. După această lucrare este recomandată irigarea şi aplicarea îngrăşămintelor organice.

3) Sterilizarea solului se practică mai ales în sere, răsadniţe, fitotroane la sol pentru ghivecele nutritive şi constă în încălzirea solului pus în butoaie până la temperatura de 100 grade C. Prin această metodă se distruge atât germinaţia seminţelor de buruieni cât şi dăunătorii şi agenţii patogeni din sol. Fermierii au tendinţa de sterilizare a stratului superficial de sol prin arderea miriştei, când sunt distruse resturile vegetale, seminţele de buruieni, buruienile în vegetaţie, dăunătorii şi agenţii patogeni. Metoda nu este recomandată a fi aplicată fiind interzisă prin lege, deoarece miriştea contribuie la creşterea conţinutului de materie organică din sol, iar prin ardere se distrug şi vieţuitoarele folositoare.

4) Propagarea vaporilor de apă supraîncălzită cu un utilaj mobil capabil de a ridica temperatura acestora la 180 grade C. Aburii determină o creştere a temperaturii solului la 70-80 grade C în suprafaţa solului şi provoacă sterilizarea acestuia. În sere se folosesc vapori de apă supraîncălzită injectaţi în sol, între două cicluri de producţie.

5) Propagarea razelor infraroşii care creează pentru câteva secunde un şoc termic cu o temperatură până la 800 grade C şi provoacă instantaneu arderea buruienilor.

6) Combaterea buruienilor cu ajutorul microundelor se bazează pe distrugerea proteinelor din burieni cu ajutorul microundelor electromagnetice. Cercetări în acest domeniu s-au efectuat în România şi Franţa pentru combaterea buruienilor în 2002. Rezultatele acestor cercetări a scos în evidenţă faptul că pentru o putere de 1 kW viteza de trecere nu poate depăşi 60 m/h., iar pentru a evita ca buruienile să crească din nou este nevoie de o nouă trecere la intervale de 3 săptămâni. Cele mai bune rezultate de combatere a buruienilor în sistem ecologic se realizează prin combinarea metodelor agrotehnice cu cele termice.

Bibliografie
Teodor Rusu, Imre Albert, Andrei Bodis; Metode şi Tehnici de Producţie în Agricultura Ecologică, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca 2005.

Autor: ing. Constantin Cristea