Reproductia porcilor in gospodarie

Obtinerea unor rezultate bune in cresterea porcilor - un numar mai mare de purcei si sporuri mai mari de crestere in greutate - depinde de doua procese biologice: procesul de reproductie si procesul de crestere si ingrasare a tineretului. Recolta.eu prezinta cele mai importante notiuni privind activitatea de inmultire a porcilor in gospodarie.
Referinte:

• Cresterea suinelor in sistemul intensiv industrial. Optam pentru ferme industriale sau eco?
• Generalitati in cresterea porcinelor
• Rase de porci
• Povestea porcului, sau declinul zoote
  

Activitatea de reproductie la suine (porci) are o deosebita importanta in sporirea efectivelor.
Printre factorii cei mai de seama din aceasta activitate se numara si varsta de introducere a tineretului de prasila la reproductie.

Introducerea la reproductie a vierusilor trebuie sa se faca in momentul in care acestia au o anumita dezvoltare corporala si sunt apti pentru reproductie.

Dorinta de impreunare (instinctul genezic) apare de obicei la vierusi inca de la varsta de 4 - 5 luni, cand ei pot sa fecundeze scrofitele.

Cu toate acestea, varsta la care trebuie sa fie introdusi la monta depinde de atingerea unei anumite dezvoltari, care corespunde unei greutati corporale de peste 100 kg.

In mod normal, vierusii din rasele perfectionate (Marele Alb, Landrace, Duroc etc) sunt buni pentru monta la varsta de 10 - 11 luni, iar vierusii din celelalte rase mai tardive (Bazna, Mangalita), incepand cu varsta de 12 - 13 luni.

Este cunoscut faptul ca maturitatea sexuala (momentul in care aparatul genital este complet dezvoltat, capabil sa produca celulele sexuale mature, apte pentru fecundare) apare la vierusi inaintea maturitatii corporale.

De aceea, de la varsta de 3 - 4 luni si pana la varsta de monta, vierusii trebuie sa fie tinuti separat de scrofite (sau scroafe).

Rezulta astfel ca practica unor gospodari de a introduce la monta vierusii incepand cu varsta de 6 - 8 luni este daunatoare, deoarece acestia nu se mai dezvolta normal in continuare, se istovesc repede, au o perioada de folosire scurta, iar femelele vierite de ei fata purcei mai putini si mai slabi.

Un vier sanatos, dat la monta la varsta si greutatea corporala normala, bine intretinut si supus unui regim de monta normal, poate fi folosit la prasila, cu bune rezultate, timp de 5 - 6 ani.

Introducerea la reproductie a scrofitelor depinde, de asemenea, de varsta optima pentru monta, ca si de dezvoltarea lor corporala.

Primele calduri apar la scrofite inca de la varsta de 4 - 5 luni.

Daca scrofitele sunt vierite la aceasta varsta, pot ramane gestante, dar vor fata purcei putini si debili, nu se mai dezvolta asa cum trebuie si nu vor mai deveni bune de prasila.

De aceea nu se recomanda monta sau insamantarea scrofitelor la aparitia primului estru (primele calduri), ci la al doilea sau chiar la al treilea estru.

In general, scrofitele trebuie introduse prima data la monta dupa ce ating greutatea corporala de 95 - 100 kg, respectiv la varsta de circa 8 luni, cele din rasele perfectionate, si la varsta de circa 9 - 10 luni, cele din rasele mai tardive.

O scroafa sanatoasa, data la monta la varsta si greutatea corporala optime, intretinuta si hranita corespunzator, poate produce purcei pana la varsta de 6 - 7 ani, timp in care fata de circa 8 - 10 ori.
De obicei, scroafele sunt folosite mai frecvent pentru 4 - 8 fatari.

Ca o concluzie generala, rezulta ca folosirea prea timpurie la reproductie, atat a vierusilor, cat si a scrofitelor, inainte de a realiza o dezvoltare corporala corespunzatoare (circa 75% din greutatea de adult) duce la obtinerea unor rezultate necorespunzatoare.

In situatia in care tineretul de reproductie este corespunzator dezvoltat, introducerea la monta se poate face chiar ceva mai timpuriu, respectiv cu 2 - 4 saptamani mai devreme.

Introducerea la reproductie a vierusilor si a scrofitelor la o varsta prea inaintata este, de asemenea, daunatoare.

Depasirea varstei si a greutatii optime pentru introducerea la monta are drept consecinta ingrasarea tineretului de prasila, manifestarea mai slaba a caldurilor, fecunditate si prolificitate scazute etc.
Din diferite studii rezulta ca introducerea scrofitelor la reproductie prea tarziu este tot atat de daunatoare ca si monta acestora la o varsta prea tanara.

Din punct de vedere economic, introducerea la reproductie la o varsta prea inaintata atrage dupa sine efectuarea unor cheltuieli nejustificate cu intretinerea tineretului de prasila.

referinte: legea zootehniei
Autor: prof. univ. dr. ing. Ion Dinu

Bibliografie:

• Nicolae Zeneci, Cresterea porcilor in gospodariile familiale
• Ioan Hutu, Gary Onan, Tehnologii alternative pentru cresterea porcilor