Tehnologia de cultivare a orzului de toamnă

Orzul se numară printre cele mai vechi plante luate în cultură. Sunt menţiuni ca orzul s-a cultivat din epoca de piatră, o dată cu primele începuturi ale agriculturii. Orzul se cultivă în primul rând pentru boabele sale care se întrebuinţează pe scară largă în furajarea animalelor şi industria berii. În unele regiuni ale globului (marile altitudini populate, zone reci sau semiaride, unde grâul nu este adaptat), boabele de orz reprezintă principala plantă alimentară din aceste regiuni.
Orzul este folosit în alimentaţia omului sub forma de arpacas, crupele obţinute din boabe de orz prin perlare se folosesc la prepararea supelor şi sosurilor, iar măcinate se folosesc în hrana sugarilor şi la prepararea unor specialităţi.

Boabele de orz reprezintă un furaj concentrat foarte bun pentru animalele puse la îngrăşat, cele producatoare de lapte şi animale tinere. Paiele de orz depăsesc valoarea nutritivă a celor de grâu, ovăz şi secara, fiind folosite ca un bun nutreţ fibros.

Colţii (germenii de malţ) şi borhotul de bere au o bună valoare furajeră, contribuind la stimularea producţiei de lapte a vacilor.

În obţinerea malţului şi a berii orzul este folosit încă din antichitate, având o largă utilizare şi în zilele noastre.
Orzoaica datorită uniformitaţii boabelor, a conţinutului mai scăzut în proteine şi mai bogat în amidon este materia prima cea mai bună la fabricarea berii.

Particularităţi biologice

Temperatura minimă de germinare este 3-4 grade C., optimă 20 grade C., maximă 28-30 grade C., iar cantitatea de apă circa 48% din masa boabelor. Rădacina este mai redusă cu 8,7% din masa totală a plantei decât a grâului.

La înfrăţire fiecare frate formează rădăcini proprii ca şi la grâu secara şi ovăz. Orzul are puterea de străbatere mai redusă decât alte cereale. Semănat prea adânc (6-7 cm) dacă solul formează crusta puternică, deseori colţul nu poate să răsară. Orzul are infrăţirea mai bună decât grâul secara sau ovazul.

Orzul de toamnă are înfrăţirea mai bună decât orzul de primavară. La orzoaica înfrăţirea trebuie să fie mai slabă pentru a nu reduce uniformitatea plantelor şi respectiv a boabelor. Orzul şi orzoaica de primavară au perioada de vegetaţie de 90 – 120 zile.

Cerinţele faţă de climă şi sol

Sunt în general mai reduse decât la grâu dar aceste cerinţe sunt dependente de forma cultivată. Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decât grâul, secara şi ovăzul. Orzul de primavară (furajer) având perioada de vegetatie scurtă, reuseste în climate uscate sau cele aspre. Orzoaica pentru a realiza calitatea cerută în fabricarea berii se cultivă în zone mai răcoroase şi umede, unde conţinutul proteic în boabe este mai scăzut, prin prelungirea perioadei depunerii amidonului.

Orzul de toamnă este mai sensibil la iernare decât grâul sau secara de toamnă rezistind până la -15 grade C., la nivelul nodului de înfrăţre dacă a parcurs procesul de călire. Având perioada de vegetaţie mai scurtă orzul evită seceta, maturizându-se înainte de secetele de vară, scăpând astfel mai uşor de şistăvire comparativ cu grâul. Faţă de sol orzul este mai pretenţios decât grâul având sistemul radicular cu capacitate mai redusă de absorbtie şi perioada de vegetaţie mai scurtă.

Rotaţia

În stabilirea plantei premergătoare se are în vedere forma de orz cultivată şi scopul culturii. Respectarea unei rotaţii corespunzatoare la orz, fără cheltuieli suplimentare asigură sporuri de producţie de peste 20%. Cele mai bune premergătoare pentru orzul de toamna sunt leguminoasele anuale şi perene, borceagurile, rapiţa. Orzoaica de primavară se seamană după plante care lasă solul curat de buruieni şi într-o bună stare de fertilitate, însă nu prea bogaţi în nitraţi. Bune premergătoare sunt cartoful si sfecla de zahăr fertilizate, sau porumbul dacă resturile vegetale au fost tocate şi bine îngropate să nu îngreuneze semănatul.

Fertilizarea

Consumul specific de substanţe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. Gunoiul de grajd deşi asigură sporuri de producţie nu este valorificat economic de orzul de toamna nici de orzoaică. Deoarece gunoiul de grajd se aplică altor plante, orzul se fertilizează în general cu îngrăşăminte chimice. Pentru toate formele de orz, azotul se aplică primavara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 - 1/3), numai după premergătoare care sărăcesc solul (floarea-soarelui, porumb).

Administrarea îngrăşămintelor cu fosfor se face sub arătura de baza. Îngrăşămintele cu potasiu se aplică pe terenurile slab aprovizionate în acest element, administrindu-se 80 - 100 kg/ha potasiu pentru orzul de toamnă. Pentru orzoaica de primavară dozele de NPK recomandate sunt următoarele 40-60 kg/ha N; 40-60 kg/ha P; 30-40 kg/ha K in sub-stanţa activă.

Amendamentele atât pentru orzul de toamnă cât şi pentru orzoaica de primavară se recomandă să se aplice pe solurile acide, constituind o măsură necesară pentru a asigura producţii ridicate. În funcţie de aciditatea solului se aplică 3-6 tone/ha amendamente calcaroase o dată la 6-7 ani sub arătura de bază, de preferinţă nu în anul semănării orzului de toamnă.

Lucrările solului

Arătura trebuie efectuată imediat după recoltarea plantei premergătoare la adâncimea de 18-22 cm. În condiţii de secetă, când aratura nu se poate executa este indicată o lucrarea superficială cu grapa cu discuri care previne pierderea apei din sol. Aceasta lucrare nu poate inlocui aratura ci doar permite amânarea până când condiţiile de umiditate din sol permit realizarea ei. Pentru a nu întârzia însămânţatul, în condiţiile unei toamne secetoase se recomandă o lucrae cu GDG (grapa cu discuri grea), precedată de administrarea îngrăşămintelor chimice.

După arătură se lucrează cu grapa cu discuri urmând ca patul germinativ să se realize printr-o lucrare cu combinatorul.

Semănatul se realizează imediat după executarea lucrării cu combinatorul.

Sămânţa şi semănatul

Samânţa trebuie să corespundă indicilor de calitate : puritate peste 98% germinaţie peste 90%, şi să fie tratată contra bolilor şi dăunătorilor specifici. Epoca de semănat a orzului de toamnă este cu circa 5 zile înaintea grâului (între 15 septembrie - 10 octombrie), pentru ca plantele să intre în iarnă bine înrădăcinate şi calite. Semănatul prea timpuriu determină o dezvoltare prea puternică a plantelor până la intrarea în iarnă, favorizând atacul de fuzarioză, făinare şi viroze, iar întârzierea duce la scăderea rezistentei la ger a plantelor.

Orzoaica de primavară trebuie semanată în prima urgenţa când se poate ieşi în câmp. Întârzierea semănatului orzoaicei de primavară reduce producţia, mărimea boabelor scade şi creşte conţinutul în proteină, diminuând calitatea produsului. Densitatea de semanat a orzului de toamnă este de 450-500 boabe germinabile/mp., iar la orzoaica de primîvară tot 450-500 boabe germinabile/mp.

Distanţa dintre rânduri la orz şi orzoaică este de 12,5 cm. Adâncimea de semănat la orzul de toamnă este de 3-5 cm, iar la orzoaica de primăvară de 2-4 cm în funcţie de textura şi umiditatea solului. Adâncimile de semanat nu trebuie să depăsească limitele indicate, deoarece plantele răsar greu, mai ales dacă se formează crusta, orzul având o putere mai slabă de străbatere. Adâncimea de semănat influenţează atât intervalul semanat-răsărire, cât şi dezvoltarea ulterioară a plantelor. Cantitatea de samânţă la hectar, la densitatea amintită, pentru orz şi orzoaica este între 160-200 kg/ha, în funcţie de MMB, puritate şi germinaţie.

Lucrări de ingrijire

Tăvălugitul după semănat se realizează mai ales în toamnele secetoase cu tăvălugul inelat. Tăvălugitul după semănat poate constitui poate contribui o lucrare favorabilă răsăririi numai când solul din jurul seminţelor nu este prea uscat.

La orzul de toamnă se execută controlul semănăturilor toamna si iarna, eliminarea excesului de umiditate în toamnă şi primavară şi celelalte lucrări de întreţinere la desprimăvărare în funcţie de starea culturii (fertilizare, tăvălugire în cazul fenomenului de descălţare).

Combaterea buruienilor la cultura orzului şi orzoaicei se face cu erbicide similare cu cele de la grâu în funcţie de spectrul de buruieni care trebuie combătute : Sare DMA 2-2,5 l/ha; Acetadin 4-6 l/ha; Icedin 1,5-2 l/ha; Basagran 2-4 l/ha; Avadex 4-6 l/ha; Igran 3-4 l/ha; Iloxan 28 CE 2-2,5 l/ha.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor. Pentru combaterea bolilor foliare între care făinarea şi sfâşierea frunzelor, se folosesc fungicidele Metaben 70 + Mancozeb 80 1 + 2,5 kg/ha aplicate în două faze primul tratament la aparitia atacului, iar al doilea în faza de burduf înspicare. Principalele boli ale orzului sunt: făinarea – Erysiphe graminis, rugina – Puccinia graminis, fuzarioză – Fusarium graminearum.

Primul tratament trebuie să se realizeze la înfrăţire, el limitează o serie de boli cum ar fi: ruginile, făinarea, bolile coletului. Al doilea tratament recomandat este să se realizeze în faza de burduf şi limitează atacul de făinare, rugină, septerioză, iar al treilea tratament la apariţia spicului şi prin acest tratament se combat bolile spicului (fuzarioza şi înegrirea). În soluţia tratamentelor 2 şi 3 se adaugă si un insecticid.

Pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor părţilor aeriene la orz se fac şi tratamente pe vegetaţie. Astfel la apariţia larvelor gândacului ovăzului se fac tratamente cu unul din produsele Sinoratox 3 l/ha, Dipterex 1,5 l/ha, Calypso 480 SC 0,1l/ ha produse ce limitează şi atacul de afide, tripsi, muste, ploşniţe.

Recoltarea

Recoltarea orzului începe la coacerea deplină, când umiditatea boabelor este sub 16-17%, întirzierea recoltatului provoacă mari pierderi datorită ruperii spicelor şi a scuturării boabelor.

Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamnă cultivate în tara noastră este ridicată permiţând obţinerea unor producţii medii de 5000 - 7000 kg/ha. Soiurile de orzoaică de primavară asigură producţii medii de 4000 - 6000 kg/ha în funcţie de condiţiile de cultură.

Autor: Dr. ing. Laurenţiu Rînchiţă