Va lăsa Europa agricultura pe mâna României?

România are un potenţial agricol remarcabil. Şi cu toate astea, producţia românească în acest domeniu nu a reuşit nici măcar să se apropie de standardele Uniunii Europene.

Şi atunci ce şanse are România – o ţară agrară fără agricultură - să obţină postul de comisar european la care aspiră atât? Specialistul Lucian Luca spune că tradiţionaliştii - care nu doresc reformarea Politicii Agricole Comune - au tot interesul să acorde acest portofoliu unei persoane neexperimentate şi fără influenţă politică, care puţin probabil că va face o reformă radicală în acest domeniu.

“Se pare că de un an, pe fondul crizei preţurilor şi apoi a crizei financiare, s-a revenit la un discurs al siguranţei alimentare şi al interesului pentru subvenţionarea agriculturii, care să asigure o anumită stabilitate a pieţelor. Pe fondul ăsta, se pare că reforma va fi mai mică. În asemenea condiţii, se poate ca şi statele care militează pentru reformă să sprijine un comisar din Est cu mai puţină influenţă pentru că în felul acesta s-ar putea să taie mai uşor din bugetul agriculturii”, a adăugat Luca.

În astfel de condiţii, România se bucură de un context general favorabil pentru a obţine mandatul. Mai ales că statele cu o agricultură dezvoltată, precum Franţa şi Germania, nu îl doresc. Nici măcar Polonia – un stat cu o pondere agricolă importantă - nu şi-a arătat interesul pentru Agricultură. Totodată, actualul comisar Mariann Fischer Boel (Danemarca) a anunţat că nu mai vrea un al doilea mandat în Comisie.

Totul depinde, însă, de alegerea noului preşedinte al Comisiei Europene. Acesta este desemnat de şefii de guverne întruniţi în Consiliul European şi este acceptat prin vot de către Parlamentul European. Dar PE vrea o mai mare putere de decizie în desemnarea propriu-zisă. Şi de aceea a tot amânat nominalizarea.

“Ne aflăm într-un plin război rece instituţional între Consiliul Uniunii Europei şi Parlamentul European. Acest conflict se duce tocmai pe cine controlează procesul de numire şi de votare a şefului Comisiei Europene. În mod tradiţional, până acum, Parlamentul avea o funcţie minoră în această chestiune. Consiliul, adică şefii de guverne, se adunau şi nominalizau o persoană. După Tratatul de la Nisa şi cel de la Amsterdam s-a schimbat procedura şi Parlamentul a căpătat o forţă mai mare de decizie. Şi aici intervine o problemă de interpretare a tratatului. În viziunea Consiliului, Parlamentul are doar drept de veto – da sau nu – în a accepta nominalizarea făcută de Consiliu. În viziunea Parlamentului, europarlamentarii ar trebui să fie întrebaţi şi asupra persoanei nominalizate”, a declarat pentru evz.ro Cristian Ghinea, directorul Centrului Român de Politici Europene.

Citeste mai mult in Evenimentul Zilei