Principalele boli ale pasarilor

 

Din grupa acestor boli fac parte virozele cu mare putere de contagiere, asa cum sunt: pesta clasica, pseudopesta, bronsita infectioasa, laringotraheita infectioasa, boala lui Marek, bursita infectioasa (sau boala lui Gumboro), sindromul scaderii de ouat (E.D.S. 76) si altele. Fiecare dintre aceste boli a avut diferite zone si perioade de evolutie in lume, fapt care a determinat cercetarea din tarile cu traditie in cresterea acestei specii sa caute si sa gaseasca solutiile necesare pentru prevenirea pierderilor datorate acestor boli. Astfel, pe plan mondial, exista o serie de vaccinuri pentru prevenirea majoritatii bolilor virale la pasari.

 

Unele se aplica obligatoriu la toate efectivele de pe intreg teritoriul (asa cum este cazul vaccinurilor contra pseudopestei aviare), iar altele numai in zonele si unitatile suspecte de contaminare, pe baza unor programe nationale si in functie de situatia epizootologica din teritoriu.

 

 

Aceasta categorie cuprinde in special bacteriozele, afectiuni care pot imbraca o evolutie grava, cum sunt: holera aviara (pasteureloza), coriza infectioasa, salmonelozele (tifoza si paratifoza), iar altele cu evolutie cronica, difuzibilitate si pierderi moderate, dar sustinute in timp ca: micoplasmoza, colibaciloza, pseudomonoza etc.

 

Majoritatea acestor boli sunt produse de bacterii cu o patogenitate conditionata de factorii de stres, de greselile tehnologice de exploatare sau prin nerespectarea masurilor sanitare veterinare impuse (de sanitatie, profilaxie generala curenta, de terapeutica etc.).

 

Preventia prin vaccinuri a acestor boli bacteriene este deosebit de dificil de realizat, fiind vorba de germeni sensibili la o serie de conditii de mediu, cu o varietate de tulpini si raspandire diferita de la o zona la alta si chiar de la o ferma la alta.

 

 

- Bolile micotice sunt boli produse de diferite microorganisme de tipul mucegaiului (ca aspergiloza si fuzarioza), provenite din furajele sau asternutul mucegait, precum si datorita unor contaminari ale instalatiilor necuratate in care se prepara furajele combinate.

 

Sunt o serie de metode moderne de prevenire a inmultirii sporilor de mucegaiuri atat din materiile prime necesare furajului combinat, cat si de pe asternut, prin tratarea acestora cu diferite solutii acceptate de legislatia in domeniu, care nu se pot folosi decat la indicatia si sub supravegherea specialistilor in acest domeniu. Bolile respective, odata instalate la pasari, produc pierderi mari in timp scurt si nu se pot combate la cele bolnave. Remiterea situatiei pentru restul efectivului se va efectua prin schimbarea furajului sau combaterea altor cauze determinante.

 

- Dintre bolile parazitare mai cunoscute sunt: coccidioza, heterakidoza, syngamoza si ascaridioza. De obicei, ele apar in fermele mici, cu conditii proaste de crestere (cu asternut murdar si umed) si in special in sistemul de crestere la sol. Pe plan national se aplica masuri curente de terapie, iar in cazuri de necesitate, se pot efectua tratamente de interventie la recomandarea specialistului, in functie de situatie, pe baza examenului de laborator.

 

- Bolile carentiale constituie un capitol larg de afectiuni si manifestari atat sub aspectul diagnosticului, cat si al cauzelor directe si indirecte. Dintre acestea, mai cunoscute sunt: encefalomacia de carenta, perozisul si avitaminozele. Ele pot fi provocate prin administrarea unor furaje combinate neechilibrate din punct de vedere nutritional, dar si ca un efect secundar al evolutiei parazitozelor (prin lezarea mucoasei intestinale si diminuarea puterii de absorbtie), cat si a unor tratamente prelungite sau urmarite necorespunzator.