Crescatorie ecologica. Hranirea si adaparea pasarilor

Avicultura presupune o hranire rationala, igienica, bazata pe continuitate in aport la nivelul necesarului de principii nutritive, constanta compozitiei ratiei, calitatea nutrientilor; asigurarea frontului optim de furajare si o serie intreaga de alte principii deosebit de importante privind elaborarea ratiilor si modul lor de administrare.

 

Continuitatea in asigurarea la nivelul necesarului a aportului de principii nutritive este absolut necesara, pentru ca organismul animal este consumator de energie, chiar in conditiile de inactivitate aparenta. Aceasta asigura conditiile necesare pentru o digestie fiziologica, care va conduce la cresterea eficientei furajelor si la evitarea tulburarilor digestive.

 

Discontinuitatea in aportul de furaje atrage scaderea sau chiar sistarea productiei si apoi consumul, din rezervele organismului, de lipide si vitamine liposolubile. Aparitia stresului alimentar presupune eforturi de adaptare, pentru echilibrarea functiilor vitale, care conducla scaderea rezistentei generale fata de diverse agresiuni externe.

 

Pierderile de productie induse de discontinuitatea in alimentatie nu pot fi compensate printr-un aport alimentar ulterior. Dupa goluri in alimentatie, pot aparea tulburari digestive si accidente la pasari.

 

Constanta compozitiei ratiei si trecerea treptata de la un regim alimentar la altul sunt norme igienice foarte importante.

 

Calitatea furajelor este deosebit de importanta pentru mentinerea starii de sanatate a pasarilor si nivelul productiei. Asigurarea frontului optim de furajare este o cerinta in vederea evitarii luptei pentru supravietuire, care afecteaza puternic indicatorii de eficienta a cresterii si exploatarii pasarilor. Dimensiunea frontului optim de furajare este dependenta de sistemul de alimentatie.

 

 

Alte cerinte ale alimentatiei rationale a pasarilor:

 

 - administrarea ratiilor elaborate, dupa un program de furare strict, in functie de tehnologia de crestere si exploatare, fapt care asigura o digestie fiziologica, singura compatibila cu o stare de sanatate normala si o eficienta maxima a conversiei

 

- elaborarea unor retete echilibrate, din sortimente variate si salubre pentru mentinerea apetitului si evitarea carentelor nutritionale

 

- stabilirea unui volum optim al ratiei, adaptat speciei si categoriei de pasari avute in vedere (felul digestiei, volumul tubului digestiv etc.), pentru a asigura valorificarea optima a nutrientilor si a evita tulburarile gastrointestinale sau de reproductie

 

- folosirea furajelor intr-o anumita stare fizica (ca atare, tocate, macinate, granule etc.) si la anumite temperaturi, care sa evite un consum suplimentar de energie care sa asigure un indice de conversie cat mai ridicat si o productie cat mai mare

 

In productie sunt incalcate cel mai frecvent normele de igiena a alimentatiei care se refera la: aportul de nutrienti, in special de proteine (aminoacizi esentiali), vitamine si microelemente; calitatea materiilor prime sau a furajelor propriu-zise, care pot fi poluate cu reziduuri biologice active (metale grele, pesticide, nitrati, nitriti etc.), cu dejectii, mal, pulberi toxice, mucegaiuri, cu produsi de descompunere in cazul alterarii si cu micotoxine in cazul dezvoltarii micetilor, ca urmare a conservarii necorespunzatoare etc.

 

De asemenea, sunt frecvente cazurile de administrare a unor furaje: la temperaturi nepotrivite (prea ridicate sau prea scazute); insuficient omogenizate, care duc la intoxicatii (uree, sare de bucatarie); neadecvate speciei sau categoriei de pasari, prin substituirea de retete cu implicatii din cele mai grave (intoxicatii, sistarea productiei de oua prin folosirea de furaje cu coccidiostatice (zoalen) etc.