Principiile generale ale gestionarii integrate a daunatorilor

Prevenirea aparitiei si/sau eliminarea organismelor daunatoare ar trebui sa se realizeze sau sa fie sprijinita prin intermediul mai multor metode cunoscute, in ansamblu, ca gestionarea integrata a bolilor si daunatorilor in productia vegetala.

1. Principii de baza in prevenirea aparitiei organismelor daunatoare:

• rotatia culturilor;
• utilizarea unor tehnici de cultivare adecvate (de exemplu tehnica semanatului tardiv, datele si densitatile semanatului, subinsamantarea, aratul de conservare, curatarea si insamantarea directa);
• utilizarea, dupa caz, a varietatilor rezistente/tolerante, precum si a semintelor si a materialului saditor standard/ certificat;
• utilizarea fertilizarii echilibrate, a unor practici de stropire cu var si de irigare/drenare;
• prevenirea raspandirii organismelor daunatoare prin masuri de igiena (de exemplu prin curatarea permanenta a masinilor si a echipamentului);
• protejarea si raspandirea organismelor benefice importante, de exemplu prin masuri adecvate de protejare a plantelor sau prin utilizarea infrastructurilor ecologice inauntrul si in afara locurilor de productie.

2. Organismele daunatoare trebuie sa fie monitorizate cu ajutorul unor metode si instrumente adecvate, atunci cand acestea sunt disponibile. Printre instrumentele adecvate ar trebui sa se numere observatiile efectuate in camp, precum si sistemele fiabile din punct de vedere stiintific pentru avertizare sonora, prognoza si diagnoza timpurie, atunci cand este posibil, precum si apelarea la consultanta din partea unor profesionisti calificati.

3. Pe baza rezultatelor monitorizarii, fermierul trebuie sa decida daca si cand sa aplice masurile de protectia plantelor. Valorile-limita solide si fiabile din punct de vedere stiintific sunt componente esentiale in procesul de luare a deciziilor. Pentru organismele daunatoare, valorile-limita stabilite pentru regiunea in cauza, zonele specifice, culturile si conditiile climaterice speciale trebuie luate in considerare inainte de aplicarea tratamentelor, atunci cand acest lucru este posibil.

4. Metodele durabile biologice, fizice si alte metode non-chimice trebuie preferate metodelor chimice, daca acestea asigura un control corespunzator al daunatorilor.

5. Pesticidele aplicate trebuie sa fie cat se poate de specifice pentru tinta vizata si trebuie sa aiba efecte secundare minime asupra sanatatii umane, asupra organismelor neţinta si asupra mediului.

6. Fermierul ar trebui sa mentina utilizarea pesticidelor si alte forme de interventie la nivelurile minime necesare, de exemplu prin aplicarea unor doze reduse, prin frecventa redusa a aplicarii sau prin aplicari partiale, in conditiile in care nivelul de risc pentru vegetatie este acceptabil, iar acestea nu maresc riscul de dezvoltare a rezistentei in cadrul populatiilor de organisme daunatoare.

7. Atunci cand se cunoaste riscul rezistentei fata de o masura de protectie a plantelor si cand nivelul organismelor daunatoare necesita aplicari repetate de pesticide pe culturi, ar trebui aplicate strategiile antirezistenta disponibile, pentru mentinerea eficacitatii produselor. Aceasta ar putea include utilizarea pesticidelor multiple cu modalitati diferite de actiune.

8. Pe baza inregistrarilor referitoare la utilizarea pesticidelor si a monitorizarii organismelor daunatoare, fermierul ar trebui sa verifice reusita masurilor de protectie a plantelor aplicate.