Sporii – o problema in ciupercarie?

Deosebirea fundamentala este de principiu: in natura, speciile de ciuperci folosesc in interes propriu resursele din mediul in care traiesc. Iar ciclul de viata descris este parcurs in totalitate, el reprezentand calea cu eficienta maxima, perfectionata in timp.

Bazidiosporii eliberati la maturitatea fiziologica a carpoforilor s-au dovedit solutia cea mai buna de inmultire sexuata pentru aceste ciuperci.Ei asigura, prin informatia lor genetica, usor diferita de a ciupercii-mama, supravietuirea in cazul aparitiei unor schimbari de mediu, boli etc.

 

Altfel stau lucrurile intr-o ciupercarie, unde speciile de ciuperci sunt cultivate pentru beneficiul omului. Cultivatorul va permite desfasurarea doar a unei parti din ciclul de viata al ciupercilor, aceea care ii aduce lui avantaje.

El va incerca sa asigure conditii cat mai bune pentru cresterea si dezvoltarea ciupercilor doar pana la un punct: mai precis pana la stadiul de maturitate tehnologica, diferita de maturitatea fiziologica. Etapa bazidiospori → miceliu, din ciclul vital al ciupercilor, nu este parcursa in ciupercarie

 

La Agaricus bisporus recoltarea optima se face inainte de ruperea valului partial. De ce? Pentru ca aceasta rupere marcheaza intrarea in etapa de maturitate fiziologica a carpoforilor. 

 

Din acest moment, lamele himeniale sunt etalate si incep eliberarea sporilor, insotita de necazuri pentru cultivator – spori pe straturi si in aerul din ciupercarie. Calitatea ciupercilor „deschise“ este scazuta: la procesare (conserve, amestec in mezeluri, branzeturi, etc.), dar si la mancarea de acasa, lamele himeniale si sporii brunificati vor transmite culoarea lor inchisa si produselor respective.

 

Ciupercile Pleurotus sp., spre deosebire Agaricus sp., sunt lipsite de velum. Carpoforii sunt de la inceput „nuzi“: lamele producatoare de spori de pe fata inferioara a palariei nu sunt protejate de nicio membrana.

Sporii se formeaza in numar foarte mare si, pe masura ce se maturizeaza, sunt eliberati continuu. Ei sunt observati adesea in plin val de recoltare, sub forma unor dare groase de pulbere albicioasa plutind in aer ca fumul de tigara.

 

Deci, in cazul acestor ciuperci, nu avem ce face: sporii produsi de ele vor fi prezenti, uneori in cantitati foarte mari, in aerul din ciupercarie.

 

Depunerea sporilor pe pereti, pe suprafetele sistemului de ventilatie – climatizare si colmatarea elementelor de filtrare, necesita timp si cheltuieli suplimentare pentru a fi contracarate. Sporii pot cauza sau agrava unele probleme de sanatate ale personalului din ciupercarii, ca de exemplu alergii respiratorii, astm bronsic.

 

Ciupercile „champignon“ – Agaricus bisporus – recoltate in faza eliberarii sporilor sunt de calitate inferioara sau chiar nevandabile; exista o exceptie – varietatea bruna „portabella“, ale carei ciuperci sunt lasate special sa creasca mult si sa se deschida (pentru grill).

 

In cazul semnalarii in ciupercarie a unor agenti patogeni periculosi pentru ciuperci (de exemplu virusuri), sporii ciupercilor cultivate devin purtatori ai acestor agenti si vor raspandi boala in toata ciupercaria.

Nu trebuie uitati sporii ciupercilor inferioare (mucegaiurile), competitoare sau parazite pespeciile cultivate; despre rolul lor in propagarea unor boli care afecteaza miceliul sau carpoforii in diferite stadii de dezvoltare, vom vorbi in capitolul destinat bolilor si daunatorilor.

 

Din cele relatate mai sus se desprinde o concluzie care trebuie retinuta: indiferent de specia de ciuperci cultivata, prezenta sporilor in ciupercarie este un aspect neplacut, nedorit, pe care cultivatorul trebuie sa-l previna sau sa-i limiteze efectele.