Istoria legumelor: Vânăta - toamne dulci şi aromate

Alături de roşii sau ardei, vinetele sunt nelipsite de pe masa românilor, sub formă de salată, vara, sau gătite în mâncăruri cu iz oriental, mai spre toamnă. Cum ar fi o zi toridă de august fără o salată de vinete amestecată din belşug cu maioneză, scoasă proaspătă şi rece din frigider?

Şi parcă nici toamna la noi nu ar mai fi atât de caldă în lipsa borcănelelor cu zacuscă în care, la loc de cinste, vinetele aşteaptă cuminţi la un loc cu roşiile, gogoşarii şi ceapa.

Răspândită de arabi

În Europa occidentală vânăta s-a răspândit prin Gibraltar, în regiunile cucerite de arabi. Printre reţetele celebre rămase de atunci în istoria culinară a Spaniei se află „Firigolla”, o salată de legume coapte - vinete, roşii şi ardei, sau „Ensalada Murciana”.

Vinete umplute – leşină imamul după ele

Într-adevăr, vânăta înghite mult ulei, oricum ai da-o. Iar la Imam Baialdî se pune de măsline, nu de floarea-soarelui. Totul începe cu două-trei vinete mai groase, care se spală şi se crestează pe lungime, în patru. Aşa se sărează şi se clocotesc, apoi se lasă să se scurgă. După ce a ieşit toată zeama amară din ele, se umplu cu un amestec de legume călite într-o ceaşcă de ulei.

În principiu, în umplutură este vorba de roşii şi ardei, asezonate cu usturoi şi frunze de ţelină sau pătrunjel. Ca variaţiuni pe aceeaşi temă, se mai poate pune ceapă, rădăcină de ţelină, morcov sau varză, cu toate tăiate cât mai mărunt şi trase la tigaie.

După ce s-au umplut vinetele cu amestecul de legume, se pun în tavă, se stropesc cu ulei, se mai adaugă ceva felii subţiri de roşii şi se dau la cuptor jumătate de oră.