Busuiocul - regele ierburilor aromatice

In India, de unde este originar, busuiocul a fost ridicat la rangul de planta sacra, fiind cultivat numai in locuri special amenajate din jurul sanctuarelor. Secole la rand, busuiocul a calatorit in toata lumea, purtat fie de negustori, fie de emigranti. Acum mai bine de 4000 de ani, a plecat din India si s-a raspandit in intreaga Asie, apoi in Egipt.

De-a lungul timpului, oamenii au inventat tot felul de obiceiuri legate de puterea pe care o da consumul sau simpla atingere a busuiocului. Dincolo de ritualuri si superstitii, busuiocul este utilizat si in ritualurile ortodoxe.

Dintre mirodenii, busuiocul este una dintre cele mai apreciate plante, in special in bucataria italiana si cea thailandeza. Aroma sa inconfundabila, amestec de cuisoare, menta si lamai, face ca busuiocul sa dea mancarurilor in care este adaugat un plus de savoare. Asa si-a inceput busuiocul ,,cariera” in supe, sosuri, salate, paste, preparate cu carne si legume. 

Informatii despre alte plante folosite in mancaruri gasiti in articolul nostru despre plante aromatice

Originar din Asia, busuiocul este cultivat azi in aproape toate colturile lumii. Exista mai multe specii de busuioc, cele mai cunoscute fiind busuiocul dulce, cultivat in sud-estul Europei, in Egipt, Indonezia, Maroc si SUA, busuiocul gratissimum cultivat in estul Indiei si in vestul Africii, tulsi cultivat in Malaesia si americanum, care, in ciuda numelui, este cultivat in Asia si Africa.

Aceasta planta are numeroase soiuri, in afara de cel mai cunoscut busuioc, cel genovez, mai fiind cunoscute circa 150 de varietati, printre care:
 
Busuiocul anason - are o aroma fina, potrivita pentru dulciuri, dar si pentru ceaiuri. In Vietnam, Thailanda si Persia exista numeroase preparate traditionale aromate cu acest busuioc.
 
Soiul dark opal - are frunze purpurii si flori roz. Are un gust mai aspru, mai amarui decat busuiocul tipic genovez si este foarte bun in ceaiul rece.
 
Busuiocul lamaie - are o aroma proaspata si picanta, potrivita pentru preparatele din peste, dar si pentru deserturi si salate in stil italian.
 
Soiul african blue - se distinge prin frunzele sale cu nervuri rosii. Are un gust usor camforat, potrivit pentru preparatele asiatice sau supe de pasare.
 
Busuiocul thailandez - este aproape nelipsit din bucataria Asiei de Sud. Gustul sau se afla undeva intre anason si lemn dulce.

Fie ca e cules din ghivece, fie din gradina, trebuie rupte numai frunzele tinere, iar  in felul acesta, planta traieste mai mult, iar frunzele vor creste ulterior si mai mari. Pentru a-si pastreze aroma, busuiocul trebuie cules inainte de a inflori.

Busuiocul proaspat se infasoara in hartie umeda si se poate pastra la frigider 1 - 2 zile, in pungi pentru congelator umplute cu aer se pastreaza pana la o saptamana. Poate fi uscat in locuri ferite de lumina directa a soarelui si pastrat in recipiente de sticla sau saculeti de panza. Busuiocul poate fi pastrat si in ulei de masline.

Busuiocul intareste sistemul imunitar, regleaza functiile glandelor endocrine si metabolismul celular, tonifiind intregul organism. Pulberea de busuioc are actiune energizanta si antidepresiva, inlaturand efectele surmenajului si echilibrand starea psihica si emotionala.

Ceaiul de busuioc are efect calmant, antidepresiv, diuretic, expectorant si tonic – digestiv. Ceaiul de busuioc uscat este recomandat persoanelor ce sufera de migrene pe fond nervos, colici, gastrita si ulcer gastric, colita, bronsita, gripa sau probleme cardiovasculare.

Siropul de busuioc este recomandat persoanelor care sufera de boli gastrice, renale, cardiovasculare, de depresie, surmenaj sau anemie.
Tinctura de busuioc este recomandata in caz de depresie, migrena, imbatranire precoce, guturai, gastrita, colita si ulcer.