Cum se ingrijeste trandafirul chinezesc (Hibiscus rosa-sinensis) in sapte pasi simpli

Trandafirul chinezesc - hibiscus rosa sinensis - este una din cele mai indragite si intalnite plante de apartament. Motivul este simplu: este un arbust viguros, se imbolnaveste rar, este putin pretentios si infloreste abundent, in perioada verii.

Ingrijirea trandafirului chinezesc, in sapte pasi simpli

Fiind o planta tropicala, adora soarele si caldura. Trandafirul chinezesc poate fi scos in gradina sau pe balcon imediat ce temperatura minima depaseste 10 grade Celsius. Vara planta se uda des, la 2-3 zile, iar in timpul caniculelor ghiveciul se va uda zilnic iar frunzele se stropesc cu apa, dimineata devreme sau seara, dupa apusul soarelui. Diferentele mari de temperatura nu ii sunt pe plac acestei plante, astfel incat apa rece administrata in timpul zilei slabeste rezistenta trandafirului la boli si daunatori.

Unde poti gasi hibiscus si cat costa: in general, pui de talie mica (maxim 30-40 cm) se pot gasi in toate supermarketurile cu raion de casa si gradina, sau in florariile bine aprovizionate. Pretul variaza intre 10 si 40 de lei ghiveciul, in functie de talie si sortiment.

In general, un cultivator de hibiscus tine cont de: 1. Pamantul. Trandafirul se planteaza intr-un substrat afanat, pamant bine ingrasat amestecat cu mranita. Pe fundul ghiveciului se pun pietre sau cioburi de teracota, pentru a usura drenajul apei. 2. Lumina. Trandafirului ii place lumina, chiar soarele direct. Daca este tinut intr-o camera prea intunecata, frunzele acestuia se vor ofili, vor deveni mai deschise la culoare si, cu timpul, planta va muri. 3. Apa. Obligatoriu, trandafirul va trece in perioada iernii printr-un repaus, ceea ce inseamna ca se va stropi rar, saptamanal cate putina apa. Vara, in schimb, ghiveciul se uda zilnic in zilele calduroase. 4. Boli si tratamente. Nu este o planta sensibila, trebuie observate frunzele, care sunt un indicator al sanatatii plantei. Frunzele unui trandafir sanatos sunt de culoare verde inchis, netede, fara pete. Orice schimbare este un semnal de alarma. Cele mai frecvente atacuri sunt cele ale afidelor, ale musculitei albe sau ale ruginii (boala produsa de o ciuperca). 5. Taieri anuale. Cu timpul, trandafirul chinezesc tinde sa capete proportii, avand o crestere arborescenta. Ramurile se scurteaza periodic, de regula toamna, iar acesta este un bun prilej de a obtine trandafiri tineri, prin butasire. 6. Inmultirea trandafirului chinezesc se face, asadar, prin butasii reprezentani de ramurile taiate, butasi care se mentin o perioada in apa, pentru inradacinare, sau se pot fixa direct in pamant. 7. Dimensiunea vasului. Cresterea trandafirului se produse nu doar la nivelul ramurilor, ci si al radacinilor. In acelasi timp cu taierea, este indicat sa ii oferiti o casa noua, intr-un vas ceva mai mare in diametru.

La ce trebuie sa fii atent

Trandafirul chinezesc este atacat adesea de afide, paduchii de frunza, insecte minuscule care se grupeaza ciorchine pe lastarii, frunzele si florile tinere, sugandu-le seva. Pe langa faptul ca planta atacata sufera din pricina lipsei de hrana, iar bobocii si frunzele incep sa cada, afidele pot sa transmita boli foarte grave, cum ar fi unele viroze, incurabile pentru trandafir. Pentru a preveni acest lucru, aveti la indemana doua modalitati de tratament. Fie mergeti la o farmacie fitosanitara, cereti un insecticid si specificati ca il veti folosi impotriva afidelor, fie apelati la o solutie babeasca, dar eficienta: dizolvati sapun in putina apa si cu emulsia obtinuta stropiti lastarii atacati, afidele vor muri dupa cel mult 24 de ore. Daca atacaul daunatorilor este intr-un stadiu incipient, puteti aduna insectele cu o carpa umezita in putin spirt medicinal.

Societatea internationala a colectionarilor

Varietatea extraordinara a formelor si culorilor florilor trandafirului chinezesc a atras deopotriva oameni de stiinta cat si colectionari amatori, care, prin polenizari si incrucisari selective, contribuie la obtinerea de noi hibrizi si varietati si la raspandirea celor existente. Exista chiar si Societatea Intenrationala a Cultivatorilor de Hibiscus. Acestia organizeaza intalniri periodice, concursuri, fac schimburi si dispun de o impresionanta baza genetica, invidiata chiar si de institutele de cercetare.