Izma buna - menta

Izma-buna, numita popular si menta, este o planta erbacee, cu miros placut si gust racoritor, care se cultiva pe suprafete intinse in tara noastra.

Frunzele — Folium Menthae — contin ulei volatil bogat in mentol, tanin si substante amare. Actiunea medicamentoasa a frunzelor se datoreste in primul rind uleiului volatil.

Infuzia facuta din frunze are actiune linistitoare asupra durerilor de stomac, calmind spasmele. Este un bun medicament in tulburarile digestive si hepatice, avind insusirea de a mari secretia bilei. Contribuie la eliminarea calculilor renali si hepatici.

Se recomanda in tratamentul diareei pentru proprietatile sale astringente, antiseptice si antispasmodice.

Datorita mentolului, ceaiul de menta consumat rece si in cantitati mici calmeaza varsaturile atit la sugari, cat si la adulti. Dupa unii cercetatori, ceaiul de menta fortifica sistemul nervos, redreseaza functiunile stomacului, ajuta a dezintoxicarea organismului prin diureza si transpiratia pe cale le produce.

Sub forma de cataplasme reci, aduce alinare in durerile de cap.

In stari de debilitate se recomanda bai intaritoare cu frunze de izma. Intr-un saculet de panza se pune o jumatate kilogram de izma maruntita si se agita in apa calda a baii. Actiunea reconfortanta a izmei se mareste daca i se adauga roinita, cimbrisor si flori de tei.

O buna frictiune se prepara din 5 g ulei de menta dizolvat in 95 g alcool concentrat. Aceasta frictiune calmeaza durerile reumatice si mancarimea pielii provocata de urtiacarie. Citeva picaturi din acest spirt puse in apa constituie o placuta apa de gura, racoritoare, antiseptica si cu proprietatea de a corija gustul si mirosul neplacut. In apa fierbinte, uleiul sau spirtul de menta da o inhalatie buna in stari gripale, manifestate prin laringita urmata de raguseala.

Izma-buna intra in compozitia ceaiurilor antidiareic, dietetic, hepatic, gastric, antiastmatic, contra colicilor, anti-colitic, a ceaiului contra tulburarilor cardiace si a tigarilor antiastmatice.